Poezie

Șoptind un psalm

o mare pierdere

1 min lectură·7 iunie 2006

Mediu

Prin umbre nemișcate de coloane împietrite,

Spre altaru-mpodobit cu icoane-ncremenite

Două mâini se împreună, un psalm se-aude încet,

Cântate-n lacrimi line, șoapte umbrite de regret.

Ieri a plecat din lume cea mai dragă-a ei ființă,

Ucis de un psihopat rămas fără conștiință,

Azi ea stă și plânge cu mâinile în rugăciune

În umbre de coloane și psalmi de-amărăciune.

Cu lacrimi și suspine șoptește în continuare,

Puncte, virgule, suspensii se scurg întrebătoare:

Va mai putea ieși vreodată din sfântul sanctuar

Ca să înfrunte lumea cu-al ei cântec funerar?

Va mai recita ea versuri albe fără de sfârșit

Lăudând pe cel ce-apune-n sângeriul asfințit?

Va mai cânta despre nori de plumb și-ale lor furtuni,

Despre-albastrele lagune și răcoarea din păduri?

Sau își va ascunde ochii după palidele-i pleoape

Trăind în umbra morții ca să-l simtă mai aproape?

Oricum timpul va trece cu umbre raze și vise,

Rămânând printre coloane doar ecou de șoapte stinse.

002.109

Ilin Bogdan Alexandru. “Șoptind un psalm.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ilin-bogdan-alexandru/poezie/187108/soptind-un-psalm

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.