Poezie
Ramă
1 min lectură·
Mediu
Îmi zâmbea Iisus prin sticlă,
atârnat pe alb de cui
și puțin sărit din ramă...
când mă uit mai bine, nu-i.
L-a topit un fraged soare.
M-a învăluit o rază
ce ardea timid în unghi
peste rama care-ascunde
frunze, rădăcini de trunchi.
M-a orbit întâiul soare.
În momentul nevederii
albul s-a închis mormânt,
moartea, la sfârșitul vremii,
va să fie de pământ.
Transcendent urcam lumina.
Văd acum în nonculoare
universul meu oprit,
văd pe alb rama în care
strâmb reflexia mi-am găsit.
Singur m-a lăsat lumina.
Rareori mi-aduce-un înger
îmbrăcat în alb, din Cer,
câte-un pic de mântuire
să adorm, visând, să sper.
001.972
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Ilin Bogdan Alexandru. “Ramă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ilin-bogdan-alexandru/poezie/1834516/ramaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.