Poezie

Sinapsă

1 min lectură·7 august 2009

Mediu

În ziua patruzeci am fost vândut luminii,

Plutesc pe un ocean sinaptic de atunci,

Cu sarea-n ochi și-obraji crăpați de cute-adânci

Cănite de Aton, păstor și fiu mulțimii.

Și nu se simte vânt, nici valuri nu mă-nclină,

Doar eu mișc marea cu plămânii,

Din aer mușc și uit nevoia pâinii,

Iar setea mi-o înec în sare splină.

Plutesc pe spate, palme-ntoarse spre palpabil,

Să mângâi valea și abisul dedesubt,

Bucata mea de Éden rătăcit și rupt,

Amenințare decrepită spre culpabil.

Și simt și simt și simt țiparii cum mă-nțeapă,

Erau de la-nceput, dar tot mai mulți în timp,

Electric își încheagă în adânc un nimb,

Rețele din dendrite ce m-atrag sub apă,

Iar nimbul crește, crește și dizolvă sarea,

Cu șocuri mă îndeamnă să cutreier,

Aud, necunoscut, un cânt de greier

Și mă întreb: ce-ascunde-n orizonturi marea?

Și-înot, înot, înot, să ies din propriu-mi creier.

001.783

Ilin Bogdan Alexandru. “Sinapsă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ilin-bogdan-alexandru/poezie/13900679/sinapsa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.