Poezie
Mă regăsesc în fiecare toamnă
1 min lectură·
Mediu
Mă regăsesc în fiecare toamnă,
ca într-un trup, pe care l-am luat
cu împrumut,
crescut, precum un aluat,
din fiecare frunză
căzută la pământ,
crestând în mine o nouă rană,
pe care o închid în ramă,
a câta oară, am uitat
cât timp va fi trecut,
Mă regăsesc în iarba veștejită,
în soarele care începe să se schimbe la culoare,
în fiecare floare ofilită,
în bruma așternută pe răzoare,
în lutul frământat de ploaie,
în apele ce se revarsă în puhoaie
Și-n timp ce inima-mi palpită-n piept,
de frică, încerc să mă eliberez
din acest trup străin,
pe care să-l înmormântez
încet, încet,
la temelia propriului destin
03359
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ILIE GRIGORE
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
ILIE GRIGORE. “Mă regăsesc în fiecare toamnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ilie-grigore-0018186/poezie/14195084/ma-regasesc-in-fiecare-toamnaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
„Mă regăsesc în fiecare toamnă” devine aici o mărturisire a ciclicității
a felului în care omul se reînvață pe sine din fiecare pierdere.
Mi-a plăcut cum imaginea trupului „luat cu împrumut” se împletește cu natura care moare și reînnoiește, ca un ritual al împăcării cu timpul.
E o toamnă a conștiinței, nu doar a frunzelor. Frumos! Mai trec. Mult succes!