Ileana Popescu Bâldea

... domnule Răzvan Rachieriu pentru felul în care ați decriptat gândul meu. eram în Laguna Balos, parcă la margine de lume, parcă la margine de timp și de trup. nu mai existam. eram redusă la un punct cu ochii întorși către realul rămas în urmă. mă simțeam o ficțiune... așa, ca întotdeauna când adevărul ne scapă printre degete lungi de vis.
Cu stimă,

... felul sublim în care ai realizat diferența între golul comun - lipsa altor oameni, întâmplări înghesuite între lucruri și amintiri, sentimente și gânduri - și golul acela sfâșietor "lipsa ta este sfărșitul" - singurul care mai poate însemna, marca, ridica sau prăbuși...

... de-ar fi. câte erori ar purta cruci!
Mulțumesc frumos, domnule Teodor Dume!

... cu mine, domnule Răzvan Rachieriu. Și nu exagerez cu un milimetru când spun asta. Pentru că astfel simt, uneori. Dincolo de normalitate, poate. Modelul acesta cosmologic l-aș strivi din când în când. Dacă aș putea. Dar cum este doar o debilă supoziție mentală, rămân într-o cușcă prestabilită și mă tângui Dumnezeului de lângă mine.
Mulțumesc frumos pentru gând!

... nu va mai fi găsită! Mulțumesc frumos pentru cuvinte!

... vă mulțumesc mult, domnule Ștefan Petrea!

... uneori nu reușim să ne ridicăm cu totul dintre pietrele unde-am fost trimiși/
o parte "poate umărul stâng" se străduiește să se înalțe atât cât "seara să se ridice pe vârfuri" peste el/
restul, restul rămâne să lupte, încă, nu se știe cât/
cu pasărea VULTUR - SINGURÃTATE care ne aleargă...

Mulțumesc frumos, domnule Ștefan Petrea!

La mulți ani, AGONIA! La mulți ani, tuturor!

...căluții albi și adevărul. din toate. uneori stau în nisip cu fața spre cer și ochii închiși. îi aud cum trec. nu, pe mal. ar fi prea simplu. prin valuri. simt doar aerul cum tremură. nu le-am atins aripile vreodată. vopseaua nu se poate șterge. ar trebui dărâmate zidurile din noi. cu urmele scrijelite.
Ioan, mulțumesc frumos pentru cuvinte și urare! Un an senin!

Mă emotioneaza gandul tau aproape de adevarul meu! Si chiar de nu ar fi fost asa, este minunat atunci cand din cuvintele tale, cititorul poate naste alte imagini poetice.
Cu aceeasi bucurie,
Ileana

... in Catedrala din Reims, Sorina! Pe bancile acelea cu iz de istorie. Intr-o liniste Dumnezeiasca si-o lumina din ochi de inger! Sentimentul a fost magic!
Multumesc frumos si scuze ca atat de tarziu am descoperit comentariul!

...ma bucura comentariul Dumneavoastra. as vrea sa va spun o poveste:
uneori, cand suntem tristi si goi(sau asa ni se pare), cand sufletul(partea aceea pe care omul o imbraca, ci nu invers) nu mai are loc in nimic din ce ne compune ca oameni, cand suntem alienati iar gandul este o haina stramta, cand parem destructurati-asa, ca un puzzle pe care nu reusim sa-l mai punem in ordine, atunci cautam solutii(aberante, poate). si intr-o astfel de stare "neputinciosul" din mine si-a pus sufletul pe scaun, considerandu-l vinovat. cineva de deasupra, unii ii spun Dumnezeu, altii doar energie, in numele unei legaturi speciale, de teama sa nu raman mutilata, a trisat si mi-a dat alt suflet, in afara oricarei legi - sufletul unui pescarus visator. fantasmele erau ale acestuia intr-un creier fantoma. sufletul initial s-a sinucis de amaraciune si din iubire pentru mine a intrat intr-un cal alb(stiind cat de mult ii iubesc). era tardiv sa mai fac ceva. tot ce puteam era sa vorbesc mereu cu albul cal al sufletului meu!!! uneori gresim cum doar intr-un cosmar...
Este povestea unei stari. Va multumesc frumos!

aripi de pește -
tu țipi a vultur de mare
când iar te scufunzi

poem foarte scurt -
în parcuri toți bătrânii
scriu pe gânduri

...negru de gânduri! Inaintea omului era alb.
Multumesc frumos, Ottilia!

....sunt cele care fac trecerea intre "lumina" si un fel anume de "intuneric" care, paradoxal, lasandu-se parcurs de SF, induce visul ca pe o ruga.
Multumesc frumos pentru prezenta si comentariu, Mihaela Roxana Boboc!

Poemul meu sfarseste..."tiptil/tiptil/cu Amr Diab". Rolul sau incepe, insa, cu aceste cuvinte ale Dumneavoastra (ne punem mastile cand relationam unii cu altii...) sau cu cele nescrise ale celor care doar citesc. Indiferent de sentimentele induse -care pot fi sau nu exprimate, continuate printr-un act de creatie sau un comentariu - un poem, o pictura, o piesa muzicala, o sculptura sau doar o viziune, cand ajung sa genereze un ceva in suflet sau gand, inseamna ca si-au atins menirea. Asa am scris si eu acest poem. Dupa ce ultimul ton muzical al piesei "Instrumental" de Amr Diab s-a sfarsit.
Multumesc frumos, domnule Razvan Rachieriu!

sensibilitate, candoare si-un mesaj care "pregateste cerul sa accepte visele".
aprecieri,

"știu nu mai am timp
să îmblânzesc moartea pitită sub scări
in fiecare zi
din durerea mea se va naște o altă viață" - finalul acela deschis...in care lumina si intunericul pot sa intre din orice privire sau cuvant intr-un templu numit viata!
Aprecieri!

Aprecierea Dumneavoastra ma onoreaza! Cred, poate ma repet...atunci cand intervii intr-o stare, doar din vointa, se simte partea aceea straina de clipa;ca si cum ai schimba penita unui stilou, cu una stralucitoare dar nepotrivita-lipita cu scoci, eventual- in mijlocul randului.
Cu sinceritate!