igor cladov

încă din prima strofă poemul te coboară în catacombe(aici nu e Alice în Țara Minunilor, aici e Alice \"între tunete și bucăți de omenire\" mitraliind orice urmă de falsitate cu un cinism îndrăcit).
un text care te determină să te simți ca o Ariadnă fără fir în labirintul fiarei, sau, de ce nu, a \"jetului de lumină\"... îți pompează adrenalină în vene, îți crispează măruntaiele, aici nimic nu e în limite normale, catharsisul însuși face implozie lăsând în urmă nu o gaură neagră ci mai degrabă acel \"perfect circle\" cu care ne-a obișnuit până acum autoarea.
aproape de final, cu acea
\"ploaie ca sfârșitul/cu tot ce înseamnă mai urât sfâșietor mai trist și mai mârșav la o ploaie sau la o despărțire\"
poemul te purifică, te udă până la os dar totuși nu te îngroapă sub aluviuni.
poemul nu mușcă din necesitatea de a se apăra.
el mușcă sub impulsul unei furii perfect legitime.
e un asalt. în niciun caz o retragere.


cu plăcerea lecturii,
mă înclin.

mădă cum adecă foamea vine din trei în trei ore? da nu e asta bulimie?

și mădă, străinul chiar ți-a remarcat umorul?

ehei, femeile și picturile rupestre (sau divanpestre?) pe tăblii de pat... :)

io zic așa: asemenea \"artefact\" trebuie expus într-un muzeu. să ne putem bucura și noi, restul muritorilor, de această formă de artă inedită.
cu răbdare și tandrețe, poate ne vei explica ce anume reprezintă runele scrijelite de preafericite în focul pasiunii.

strofa 2 e absolut delicioasă cu truismul ei magnific cu tot.

sugestie: aș anula spațiul dintre strofa 3 și strofa 4 și aș transforma rezultatul (cu mici modificări) într-un soi de refren. cam așa:


femeile mă iubește
eu pe ele le stârnește
n-au ce face n-au scăpare
n-au ieșire nici intrare


că tot există acest registru de manea cultă.


cred că femeile cu pricina au pierdut doar timpul (judecând după...socoteală) :)


în plus, mai am vaga bănuială că eroul nostru nu face decât să proiecteze asupra duamnelor în cauză trăirile proprii.

delirul de grandoare exploatat inteligent poate genera astfel de bucăți literare, recte \"sar. de la una la alta\"

apropo de titlu. ar suna mai bine \"lapte gros\" cu subtitlul \"sar. direct pe ea\"


ps: îmi place mult că ai buze senzuale Michel. Sunt un atu pentru orice bărbat.


ofer de aici, din groapa cu lei, o roabă cu stele.

ai cateva chestiii misto aici raluca
(cam prea multe comparatii pentru gustul meu,uneori sunt ok, alteori dau o tenta facila textului cu pricina, dar asta e problema mea, nu neaparat a textului de mai sus)

daca mai strecori putin, ramane ceva frumos :)

cred ca toate ioanele din generatia \"cu cheia de gat\" isi amintesc mirosul ala de sampon de urzica, mirosul tristetii.


ultima strofa ar putea sa lipseasca foarte bine. poti sa termini la mirosul ala al tristetii. are un alt impact...

uite, vezi?
tocmai asta ma mahneste pe mine florentina-loredana,
tendinta asta de a posta acolo sa fie, chiar daca nu e nimic de spus.

jucarica de mai sus e absolut nula dpdv literar si cred ca si tu stii asta prea bine.


in acelasi registru spun si eu:

dezordine de pasti
am gasit o musca uscata
intr-un ungher
de azi inainte nu voi mai fi singur.

si ma intreb desigur: cine ar trebui sa fie interesat de minunata intamplare?
oare aglomerez pagina principala inutil?
oare este nevoie de o agenda-jurnal unde sa-mi postez gandurile? cat mai costa o agenda? etc etc.

ps. sunt texte mult mai bune decat textul de mai sus la atelier. si totusi sunt directionate acolo iar bijuteria asta e lasata pe pagina principala.

e corect...?

Florentina,

Știu ca acum îți sunt antipatic dar poate că îmi vei da și tu dreptate peste ceva timp când, recitind textul (dincolo de nostalgia care te va lovi poate) îl vei găsi și tu la fel de anemic pe cât îl găsesc eu astăzi. Mai ales că vrei să-l publici într-o carte. Presupun că ți-ar plăcea ca viitoarea carte să fie cumpărată și de cititori care nu-ți sunt rude sau prieteni. :)

În umila mea opinie de cititor total neavizat, bucata asta de proză (cel puțin în stadiul actual) pusă într-o carte nu ar face decât să îngroașe teancurile de maculatură. Dar...să mă ajute cerul să mă înșel când spun asta. Spre comercializarea cărții tale peste 100 de bucăți.
Deși mi-e tare milă de copaci. Se doboară în 3 minute. Cresc în 30 de ani. :)

Un comentariu negativ la adresa textului nu înseamnă otravă. Otravă ar fi dacă aș face atacuri la persoană. Cred că nu am alunecat pe această pantă. Nu te cunosc dar presupun că ești o persoană ok. Cel puțin așa vreau să cred. Nu mi-aș permite așadar, să te stropesc cu vitriol :) Mai ales că m-ai avertizat că ești chimistă :P

E doar o părere care se referă strict la text și nu la autor. E un atelier și se presupune că interacționând (chiar și negativ – atâta timp cât, repet, nu se fac atacuri la persoană) userii vor avea ceva de câștigat. Plus că de cele mai multe ori , elogiile gratuite nu ajută cu nimic la evoluția unui autor.

Ps : comentatorul va putea „mai mult” în momentul în care va remarca la textele tale ceva „mai mult”. Până atunci acceptă-l așa cum este, al draq și cu argintu viu pregătit :)
Și să fii sigură că atunci când va fi cazul voi fi primul care va face o reverență în fața textului tău.

Te pup și nu te încrunta din pricina unor astfel de fleacuri. Tot răul spre bine să fie :)

de la \"dansul zglobiu al fulgilor de nea...\" pierzi cititorul omule.

ii ucizi orice dorinta de a parcurge mai departe textul.

de fapt totul incepe de la titlu. suna a Acasa tv. a zana surprizelor. a ce vrei tu.

Fad si siropos. Textul e atat de plictisitor incat se prabuseste grandios in el insusi.

Genul de proza care poate captiva mic-burghezele dupa masa de pranz.

Telenovelistic, lipsit de expresivitate, teribil de plat si mult prea patetic in ceea ce transmite.

Nu am nimic personal cu autorul si sunt convins ca poate mai mult de atat, insa astfel de texte mediocre nu justifica accesele de entuziasm.


Presupun ca voi fi la off …desi m-am referit strict la text :)

Salutari.

De ce poezie și nu o bucată de proză? Nu spun că abordarea universului rural plus natură nu s-ar preta în poezie. Dimpotrivă. Doar că e nevoie de multă măiestrie pentru a nu spune chestii plate, fade, care s-au mai spus de zeci de ori până acum. Și mai ales de concizie. Că slavă cerului, de scrieri bucolice și prolixe nu duce lipsă literatura noastră.

Deși e binevenită o poezie care să fie situată în exteriorul sferei urbane , cred că e o zonă destul de riscantă la ora actuală.
Și pentru că tot se marșează pe descriptiv în text, ar putea foarte bine să fie și așa:
(eu știu, poate ca fragment care să aibă și o continuare, să se închege în ceva mai consistent)


Măgurile astea sunt niște fânețe de-ale noastre din bătrâni care fac fânul acela ca mătasea - i se zice de oi - părând că se prăvălesc peste valea poienii ca o grozavă cădere de ape
sub niște ceruri largi.

Se duc până-n pustietățile muntelui la tăul de la zănoaga boului, la frunți și la zmăoaica și aproape că se pierd în lărgământul acestuia. O treabă care amintește de niște vremuri când prin părțile locului oile erau mai multe decât oamenii și era mai bine -zic unii.

Însă este țăpișul ăsta până să ajungi. O parte din cărarea dintre fagi unde spinarea dosului iese la vedere așa cum este ea, numai stâncă. Un loc ca păretele - cum ziceau cu un anume respect cei ale căror picioare și inimi și minți îl înfruntau în fiecare vară după sfântu\' ilie și după târgu\' de la găina când se urca la măguri pentru coasă.

Ar fi fost de ales ce este drept, pe la râpa roșie - de pildă. Locuri mai domoale, mai aproape de putințele orișicui. Oamenii apucaseră însă din vremuri și a te feri era un semn cât se poate de limpede despre cum stau cu adevărat lucrurile. Gata! ziceau rânjind
mai ales cei care simțeau că sunt ei înșiși pe-aproape.

De-acuma să se-mpace cu baba și cu nurorile, să dea feciorilor ce-i de dat, să iasă mai din des naintea popii și să treacă pe la ăla care ia măsurile pentru...hmm. Ca să nu-l ia treaba chiar pe nepregătite...

Cât despre țânci, cu ăștia nu era cine știe ce întristare, au să poată la anu\' ori după, nu-i nici un fel de grabă - ziceau cu îngăduință și cu o anume invidie în glas aceiași gospodari.

Aici mà fraților, s-a pomenit vorbind într-o vreme unu\' drulea de pe valea cu schitu\' ținut de înțeleptul satelor ăstora până departe - țăpișu\' ăsta...hă...aici se sfârșește începutu\' și începe sfârșitu\' carevasăzică.

Pentru că la măguri nu poate fi nicicum altfel dacă-i de când se pomenește, dacă de-acolo ne tragem după cum a rămas vorba din vechime.

Cam asta aș opri eu din text. Posibil să nu fie cea mai ok formulă. Autorul știe cel mai bine ce și cum. Oricum merită bibilită treaba asta. Ar ieși ceva frumos.


ne privim indecis
în întunericul unei alte zile.

o venă neagră
se izbește de geam
sărim speriați
și ne învîrtim
în sensuri opuse.


ea locuiește în spații gri
spații verticale
coșuri de fum.


o voi picta astăzi
goală
în mijlocul soarelui.

cu versurile astea plec după lectură. probabil is io prea comod și nu vreau sa car prea multe după mine. da astea care le iau îs ok.



e noapte afară
o noapte din milioane
de păsări
de fum
păsări care zboară din geamul meu
până în geamul tău

păsări care mi-au furat ochii

e noapte afară
visez o lumînare pe apă.

sa-mi doara, mi-o duci, mi-o resfeti, ma cazi, ingeri beti etc.

e dincolo de pueril

e dincolo de tot


la draq bre omule.

burduf nou, brânză bună ce-i drept dar mai veche prin zona asta...

aroma mi-e cunoscută :)

hai să fie pace și să ai baftă.

onorat de vizită și mulțumesc pentru sugestii.

am uitat să spun asta :)

o seară bună dulce ilincika

eu aș scoate tot și aș lăsa numa bucata aia dintre paranteze. pe bune. restu e abureală :)

aplecarea e mai mult spre (auto)miștocăreală. nu iese mereu, da măcar e sănătoasă.

și spui să ne lăsăm de ludic tu dragoste tu...? să fim amari și bolunzi de melancolie...? ar putea să ne iasă asta. și ție și mie :)

[ce culoare au ochii tăi ilincika? trebuie, trebuie să știu asta.

purcede spre nord și-ți voi arăta locuri ascunse, păduri rar călcate de om, izvoare fermecate :P

și apoi, apoi vom face love și vom ronțăi fructe de cactus.

sunt un bărbat angelic ilincika. nu-ți fie teamă...]

diana, dacă aș fi un vraci m-aș vindeca pe mine înainte de toate. dar nu sunt. :)

însă dacă spui că ți-a picat bine textul ăsta plus piesa mă bucur. iar dacă am mai câștigat un cititor iarăși mă bucur.

mulțumesc că ai trecut prin zonă.

eugenia :) tu meriți ceva special. încă mă gândesc ce anume să-ți dăruiesc :P

silvia, de ce să taci? calde salutări de la igor.

pupici la fete.

Monica nu era proasta deloc . as spune mai degraba ca (citandu-te) “sistemul ei imunitar era perfect dresat sa dea muie” :D

Ar fi misto daca te-ai detasa oarecum de texte, Helena. Daca le-ai privi ca si cum ai fi in exteriorul lor. Ca atunci cand te decorporalizezi. Te poti studia din toate partile. In rest esti pe drumul cel bun.

Un buchetel de flori de la mos igor :)

e o ilustrație pt copii. tre să fie funny, de asta trompețica aia :) o aveam prin sertar și mi-am zis că e în ton cu buburuza ta. tot ce vrea e să-ți fure un zâmbet :)

sper că nu e cu bănat.

uite, pentru gărgărița aia din text :)

e frumos ultimul pasaj. ai putea să faci din el o poezie. de acolo, de la \"sunt o fată simplă....\"

și da. e un fel de a crede :)

leo

ia și tu o roabă cu stele. (vezi, vezi? ei îți dau doar una singură io îți dau mai multe :P) :D

baftă multă cu lansarea și felicitări.

ps : hmmm...ce o fi oare dincolo de fluture...?