Mediu
de cealaltă parte a căii ferate, într-un bloc, la demisol.
firește, cu igrasie.
desigur, în beznă.
bineînțeles ca-mi plouă în casă pe sub geam.
negreșit, closetul situat sub nivelul canalizării.
dar astea-s doar aspecte, nevoia obligă.
oricum, am încetat să mai sufăr de complexul geniului sărac și acum privind la peticul din geacă, văd floarea soarelui,
în gaura din șosetă disting monede de un dolar,
păianjenul țese cu filigran prin unghere,
în fond, totul e o problemă de optică,
la o adică mi-aș putea imagina ca trăiesc într-un laborator de brânzeturi franțuzești,
numai că, nopțile, pe când trec marfare,
pe vagoanele cu cărbuni nu cântă Satriani la Fender,
nu miroase a Camembert și Brie,
și în aura ororilor nocturne,
Surfing with the Alien devine Glasul Roților de Tren: eu - un biet cobzar, sunt slab și chel, locuiesc în Petroșani.
074.382
0
Nu e cazul să suferiți nici din pricina alopeciei - și Satriani este chel, și eu sunt aproape...
Important este că aveți gusturi în materie de poezie și fromage. Că tot veni vorba, vă recomand Brie, e... tartinabilă, șoseta - nu !
Vă felicit sincer și aștept cu interes ce va să vină...
P.s. Domnu\' Sergiu, văd că mai aveți o calitate, sunteți ubicuu, locuiți și în Alba Iulia, și în Petroșani ! Nu e de colea !