trăiește-te pe tine însuți

doar câțiva își amintesc ziua mea eu nu spun și nici n-am mai sărbătorit în grup de când eram clasa a cincea ai mei oarecum disperați îmi chemaseră niște colege de școală, penibil, premiantele, un fel de high-class – dacă plictiseala s-ar fi măsurat în celsius aș fi avut spre 41 iar dezgustul 8 richter totuși camera era liniștită în aer nu mișca decât frigul poate de asta aveau fețele încremenite când le-am înhățat cadourile iar pe ele le-am dat pe ușă afară ne potriveam la tunsoare nu și la idealuri de viață mie îmi plăceau fetele care luau maxim 4 indiferent de materie și vorbeau porcos, când era cald afară mă urcam cu ele pe coșurile de baschet să vadă băieții că nu purtam chiloți le strigam de sus că n-au curaj să ne fută și n-aveau apoi treceam în bancă luam 10 pe linie rupeam la olimpiade damn I was good în pauze făceam trafic cu gumă turbo până m-a dat în gât la supraveghetoare o concurentă la premiul întâi o fițoasă care se credea mai bună ca mine după ce i-am spus că m-am născut dintr-un futai – tâmpita credea că ai ei au conceput-o în eprubetă și mai era și mândră de asta în ziua aia tata a scos cureaua m-a bătut până la os eu plângeam de durere el plângea că semăn cu el deci amândoi cam din același motiv a doua zi m-am îndrăgostit O. avea trăsături de fată am fost împreună vreo 2 ani jumate apoi a venit liceul el era la militar, se lăuda că are prietenă – eu eram aia și habar n-aveam, pe el nu-l mai văzusem de când începusem liceul eram cu altul și eram iar superinlove, iremediabil ca de fiecare dată după niște ani O. a avut o depresie nasoală că fusese dat afară din academie l-au prins că organiza jocuri de poker așa că a plecat în state să construiască case să joace poker și să facă ture prin vegas ne-am revăzut acum 4 ani mi-a zis că m-a iubit mult și că am rămas la fel de senzuală fragilă și ză best m-am arătat surprinsă și modestă aproape că începusem un discurs de noaptea oscarurilor gândindu-mă că de fapt eu știam mai bine decât el cât de mult mă iubise, tâmpitul la dracu’ ipocrizia până la urmă am dat-o în pizda mă-sii și i-am și spus-o, i-am zis că mi-aș fi dorit să fi fost mai modestă cu viața mea să nu mă mai placă săriții să nu mă fi încurcat cu artiști cu neisprăviți și să nu-i fi iubit ca pe ultima doză aseară m-am întâlnit cu un arhitect născut de ziua mea ne-am cunoscut astă-vară într-un grup pe plajă deja mă gândeam ce mama mă-sii mai poți să construiești când de fapt totul e de distrus și de luat de la zero îmi dai material de dinamitat îi spusesem, în toamnă când i-am vazut casa plină de anticuri și mașinile m-au apucat nervii și aproape că l-am făcut să-și ceară iertare că are bani, i-am zis dacă te cunoșteam îmbrăcat nici n-aș fi stat de vorbă cu tine i-am ținut vreo 3 ore de conferință despre de ce nu contează banii și de ce societatea e complet da’ complet fucking greșită și că deci ocupațiile lui arhitectonice sunt în mod aproape cert ornarea cu frișcă a unui căcat mi-a zis că pentru el e un joc, deci avea aceleași idei cu mine sau cel puțin așa voia să mă facă să cred nu contează ieri mi-a dat cadou un păianjen și-o mască venețiană pentru că ai mister mi-a spus, așa credem noi toți ăștia din grup de unde, l-am întrebat, de unde prafu’ meu când acum nu vreau să mai ies în față și nici în spate îmi suflă vântu’ prin cap și printre picioare și spun exact ce simt ce gândesc am devenit o brută de atâta sinceritate mă trăiesc pe mine însămi și-atât tocmai asta e, mi-a zis, it’s too fucking good to be true, în plus, ești ca apa, când crezi că ai prins-o ți se strecoară printre degete fuge ești o iluzie nu i-am mai răspuns, m-am gândit că poate el vede mai bine și la urma urmei nici nu știu pe cine am trăit și trăiesc, stomacul mi-era plin de fluturi cu burțile tăiate și mi-am adus aminte de tine my love, mirosul tău privirile mâinile alunecările noastre m-am atins era o zbatere fină acolo curgeau încet pulberi m-am ridicat și am zâmbit obosită nu eu sunt misterul nu eu exist fără să știe ei se-ntâlnesc de fapt numai și numai cu tine