dâre electrice

ploaie
fâșâie o pungă imensă și goală prin seara orașului
femeia care vine din față ascunde între umeri o umbra

sunetul pașilor
lumina rece - o pasăre de pradă
se rotește deasupra apoi cade
se desface în fâșii la picioarele noastre
din limfa ei creștem
curgem mai repede
timpul se pliază la jumătatea distanței
suntem față în față
aerul se sparge în bucăți mari tăcute
vântul îmi șfichiuie gura
cu părul ei ud și negru

îmi strâng umerii
ascund în mine
o umbră

blur

M-am jucat putin cu poezia ta (fac asta cand ma prinde cu adevarat textul pe care-l citesc) sper sa nu fie cu banat. :)

Cam asa vad eu, de aici, de la mine. Olecuta mai compact, fara acele replay, rewind (le-am gasit in prea multe texte la prea multi autori – au devenit antipatice) fara „liniste” din moment ce exista acele „fâșâie o pungă imensă și goală …” si “sunetul pașilor” care presupun zgomot. si titlul ar putea fi „dare electrice” imi place mult cum suna chestia asta.

Cum obisnuiesc sa spun cand „ma joc” pe textele altora, e doar o parere- posibil sa nu se muleze pe ceea ce simti tu vis-a-vis de text, in definitiv autorul stie cel mai bine ce si cum. Daca te ajuta cu ceva, e ok, daca nu, fa pur si simplu abstractie de prezenta mea :)

Ps : place fiindca pare un cadru tensionat dintr-un film cand te astepti sa se intample ceva, ceva concret , ceva care sa-ti zburleasca parul dar nu se intampla nimic – momentul trece si ramai cu senzatia ca ceva iti scapa da’ nu stii ce :)


cu drag

i.c. :D, exact ce ai scris tu in p.s. am intentionat, si in plus la sfarsit o subtituire a personajelor care e de fapt unul singur, dar se pare ca nu mi-a reusit, asa ca renunt la sensul ala, dat de ultimul \"rewind/replay\". Si da, azi vad si eu la fel textul, asa ca am scos rewindreplay-urile. Linistea doar am lasat-o, pentru ca linistea nu poate insemna doar tacere, uneori linistea poate fi interioara si poate avea ca funda sunetul ploii si cel trecator al unor pasi, asa vad eu.
...so, m-a ajutat, multam pentru sugestii. Si pentru drag :D

*\"fundal\", nu \"funda\"... desi imaginea linistii ca si cadou infasurat in panglica de apa de ploaie :D m-a facut sa \"grinnesc\" :))

Inainte de a citi un text, indiferent care e acela, dai cu nasul
direct în titlu. Și titlul m-a atras. Poezia m-a dus până la final...Eu vad
pe acolo un autoportret desenat cu o pensulă înmuiată în tristeți incurabile.
Text plăcut.

Titlul, da, ca e acroche-ul :)
Imi pare bine ca ti-a placut, Laurentiu.