Poezie
pe vremea când lângă blocul nostru zburau o grămadă de fluturi
2 min lectură·
Mediu
îți amintești, Ioana
mâncam șarlotă la cornet din stația lui 5
aerul era un autobuz de vanilie traversându-ne leneș gura
aveam cheile atârnate la gât o lălăiam pe stradă
râsul nostru mușca din lume ca dintr-o tabletă de glucoză
peste noi
cerul întindea o umbră perfectă
atunci tu aveai cele mai frumoase jucării din cartier
cu care nu aveam voie să ne jucăm iar
eu o aveam pe mama
cu mâini subțiri ea
îmi făcea două cozi simetrice
mâinile ei erau aromate ca o citronadă
care mergea cu o prăjitură „Pitic”
apoi alergam după fluturi pe maidanul de lângă bloc
mereu împreună trupurile noastre
erau două rachete albe ca în cântecul ăla din film
spărgând orele una câte una
creșteam în tăcere
ne juleam coatele genunchii și după amiezele se făceau roșii
roșii ca niște cravate făcute ghem
roșii
ca
zâmbetul unei comandante de detașament
mai știi serile de duminică miroseau a șampon de urzică și a oțet
era mirosul tristeții
și peste tot se deschideau geamuri și eram cu toții chemați acasă
știi ioana
aș vrea azi să mă cheme acasă
din nou
și tu nu te-ai supăra dacă aș pleca
fără să mai stau măcar
5 minute și gata
043.519
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- raluca sandor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 201
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
raluca sandor. “pe vremea când lângă blocul nostru zburau o grămadă de fluturi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/raluca-sandor/poezie/13978277/pe-vremea-cand-langa-blocul-nostru-zburau-o-gramada-de-fluturiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RS
asta e una din scrierile care au cam navalit fara sa ma intrebe asa ca e destul de greu sa-l privesc detasat. Mi se intampla asta des... Iti multumesc pt semn si te mai astept.
0
IMprimăvara se simte cel mai viu copilăria, este mereu o întoarcere spre ceea ce țâșnește din sine, spre un elan vitalist să zicem. și așa cum orice copilărie are în centru figura maternă, tu ai introdus-o aici printr-o imagine inedită - pitic (ce paradox!). mi-a plăcut \"și după amiezele se făceau roșii/roșii ca niște cravate făcute ghem\", în schimb imaginea cu râsul care mușcă mi se pare mult uzitată în poezie și parcă strică puțin acolo...
0
RS
multumesc pt citire...poate ai dreptate cu rasul dar pana imi vine in minte o formulare mai...originala o tolerez pe asta o las asa cum a venit...:) fara prea multa...cugetare, deh :)
0
(cam prea multe comparatii pentru gustul meu,uneori sunt ok, alteori dau o tenta facila textului cu pricina, dar asta e problema mea, nu neaparat a textului de mai sus)
daca mai strecori putin, ramane ceva frumos :)
cred ca toate ioanele din generatia \"cu cheia de gat\" isi amintesc mirosul ala de sampon de urzica, mirosul tristetii.
ultima strofa ar putea sa lipseasca foarte bine. poti sa termini la mirosul ala al tristetii. are un alt impact...