iarina copuzaru
Verificat@iarina-copuzaru-0031203
e-mail: croitoreasalicuricilor@yahoo.com
e fain cum vorbește despre descompunere, dar ține stările atât de apropiate între ele. tilul și cerul plin de pescăruși – două tonalități omonime - piperează toate versurile. câteodată, rezistența unui text o încerc astfel: arunc o piatră-n el și dacă începe să facă cercuri de parcă ar fi o apă, e bun pentru mine:) și ăsta a fost.
Pe textul:
„după ce-ai aruncat în mine cîinele mort" de Leonard Ancuta
dacă nu te-aș fi citit și dacă nu te-aș fi cunoscut aș fi zis „măi să fie” la spusele astea: „Nici nu cred că e un volum de poeme; e tot ce poate da mai mult poezia ca limbaj de împărtășire, de exorcizare, de asistență”
dar nu zic:)
fiindcă sunt de acord cu descrierea (și-mi plac foarte, în acest caz, exorcizarea și asistența)
felicitări!!!
Pe textul:
„Divina tragedie" de sophie polansky
felicitări, Silvia! și e cu atât mai fain cu cât cartea, din câte am văzut mai sus, e scrisă cu cerneală de cireșe:)
Pe textul:
„Semnal editorial "Minunea va veni mai târziu"" de Silvia Goteanschii
de multă vreme așteptam cartea lui Aleksandar!
Foarte bine, Leo, că ai înlesnit această apariție!
Pe textul:
„Lansare de carte: Aleksandar Stoicovici - \"Vineri\" " de Leonard Ancuta
pe ecranul meu, uitându-mă la copertă, se vede un spirit ludic mov. cum o fi cu adevărat și dacă are legătură cu Leonid Dimov, mă voi convinge în curând :)
Felicitationes!
Pe textul:
„Spirit ludic și elegiac. Liviu Nanu - \"vești din utopia\"" de George Pașa
ce frumos că s-au făcut toate din toate - poezie, tablou, muzică. și nu oricum, fiindcă știu și eu ce grea e căutarea lor, mai întâi în buticul cu butuci, apoi pe partiturile cu lacăt; și mai târziu trebuie să-i cauți în corn și inorogului.
mie nu mi s-a arătat decât un clarinet fără muștiuc
și, firește, când am cântat mi-am ținut respirația
așa cum faci când intri-n grădina asta albă.
noroc că mi-ai lăsat câteva semne mai sus
s-ajung înapoi exact când se-mplinea ceasul anivărsărilor
Pe textul:
„din grădina inorogului alb" de Ioan-Mircea Popovici
fain! somnul ca un unt de arahnide:)
pe mine m-a prrins poezia – și mai ales mi-a plăcut cum se construiește pe verticală, unde e loc destul de levitat.
Pe textul:
„păianjenul care tușește" de petre bucinschi
felicitări, Medeea! a fost un spectacol cu livezi de vișini în depărtare și , mai aproape de spectatori, gutui care te fac să rămâi mereu tânăr. eu, care mi-a dorit atât de mult să fiu actriță, am avut câteva momente în care am simțit că joc acolo, pe scenă - și nu vorbesc aiurea -, iar această senzație s-a datorat unei secvențe regizorale inedite, dar nu spun, nu spun care:), să nu stric surpriza. eu zic că e o piesă de teatru cu multe piese de mobilier ale copilărilei, unele psihice, altele de lux; iar cui nu-i place deloc poezia, cred că nu va aprecia prea mult ce se întâmplă acolo.
și muzica a fost bine aleasă, ca un leagăn mare, în care ar încăpea toți adulții deodată, dar construit exact după tiparul acela, al copilăriei. adică dacă a scârțâit ceva în spectacol, asta a fost de fapt reproducerea scrâșnitului rulmenților nisipoși; firește, cu acest detaliu, totul a mers ca uns:)
Pe textul:
„The H(eden) Garden" de sophie polansky
dar ce frumos spuneți despre școlărița c-o-lecție în brațe!
omul din pământ și apă a venit la mine, îmi adusese niște știri
despre unele întâlniri
am deschis o sticlă de lichior din frunze de mălin
el mi-a spus atunci despre Călin
numaidecât dialogul a părut însorit
datorită ceaiului preparat de “Soldatul părăsit
de soartă și iubita teiului înflorit”
peste un timp mi-am amintit de scrisoare
nu știam dacă Soldatul sau eu am așteptat vestea dintr-o închisoare...
Pe textul:
„descifrare" de iarina copuzaru
mulțumesc pentru lectură și cuvinte!
(în legătură cu lichiorul, se poate crede că am avut o familie mai neglijentă. glumesc:)
Pe textul:
„descifrare" de iarina copuzaru
Ioan, Alex, vă salut.
eu încă mă aflu sub efectul lichiorului, altădată o să vă aștept și pe voi cu câte un pahar:)
Pe textul:
„descifrare" de iarina copuzaru
Felicitări!
aceasta e una din cărțile care se pot cumpăra numai cu rețetă:)
Pe textul:
„Tratamente pentru inimă" de Teodor Dume
Pe textul:
„acolo unde nu ajunge poezia" de iarina copuzaru
a... cum de n-am văzut piesa asta muzicală pe care-ai compus-o? dar poate e mai bine, fiindcă azi chiar îmi trebuiau ochii aceștia vrăjitori și contrabasul pe care l-ai folosit. lucrurile rotunjitoare le-ai surprins iarăși bine și m-au și pus la colț, deoarece praful din vînt și umbra de pe pămînt întotdeauna mă intimidează și mă preschimbă. sper că nu te superi să am personalizat totul aici, că Stratocasterului i-am pus corzile mele :)
Pe textul:
„A fost" de Csiborg Mirco
am impresia că ai și o muzică aici, poate ai pornit un radio invizibil, odată cu textul :)
le îmbini cumva, imaginile, ca-ntr-o perfuzie. și parcă o mînă sigură, nevăzută, de asistentă cu sînge rece te ajută să aranjezi totul de la starea ta pînă la receptarea cititorului.
marea din aparat și pisica din pisică aș fi vrut tare mult să le fi găsit eu sub forma asta :)
Pe textul:
„orașul simțit" de ștefan ciobanu
și pentru că poate nu ar ajunge să spun „fain”, atunci o să zic în plus că mi se potrivește, mai ales într-o perioadă de spitalizare în care sunt nevoită, pentru a mă apăra, să tot întreb și, într-o numărătoare inversă, să găsesc jocuri care nu au nevoie de cîștigători, ci doar de cuvinte. iar acel „dracu” din întrebare, care dă nerv și n-o dă în profan, privit în ansamblu, ajută la o combinație delicioasă :)
și mai ales în ziua asta geroasă, poezia mi-a venit ca o mănușă.
Pe textul:
„ spune: dumnezeule, strînge buzele și ridică sprîncenele" de George Asztalos
nu pot să trec fără a lăsa un semn. mai întîi pentru transcrierea memorie (și-aici cred că aveți o mașină de scris vrăjitorească ce vă ajută:), apoi pentru călătoria mea, ca cititoare, în acel timp, și, desigur, pentru felul clar și cald de a povesti, verb pe care mulți nu-l au (mă refer la ingredientele acelea din 1001 de nopți, care pipărează și îndulcesc atît cît trebuie. spun aceste lucruri nu fiindcă aș confunda realitatea de mai sus cu basmul, ci doar pentru a sublinia calitatea scriiturii, dincolo de acțiunea relatată).
Pe textul:
„Glorioșii ani ai ratării" de Aurel Sibiceanu
deși primele versuri ar fi vrut să mă răstoarne într-un vas mare scufundat, lucru indezirabil, fiindcă nu aș fi avut timp să-mi pun atît de repede branhiile onirice salvatoare și m-aș fi scufundat înainte de malul de pe gura ibricului, e bine, e bine de tot cînd rămîn la suprafață datorită modului în care se continuă textul, mai ales atunci cînd văd îngerii aceia cu habotnițe și fagurele sticlos prin care, firește, am fost și eu prinsă odată, iar pielea era mierea care curgea pe oase, și, în plus, am cărat și eu apă pentru tulpinile de lalele, chiar dacă uneori eram atît de înaltă, încît n-aș fi crezut că au ajuns pînă la etajul doi, însă îmi trebuia poezia asta să văd mai bine detaliile, eu nefiind pînă acum decît într-un lan de vată unde, într-adevăr, nu reușeam să spun ceva și nu știam ce e anume, dar acum știu, iar asta cu ajutorul îndemînării tale de-a face covoare moi de lînă, și-mi lași timp, așezată pe ele, să mă gîndesc la ceva închipuit sau poate chiar să-mi aduc aminte.
Pe textul:
„ora de muncă în folosul patriei II" de sophie polansky
simpatică foc poezia! și-mi place patinatul pe prune, mai ales că e opusul unei vieți ca o cireașă pe tort :)
Pe textul:
„adormeam pe vată" de silviu viorel păcală
îmi imaginez o carte mai mare decît pămîntul, pe care-o ține-n brațe un copil. și cu cît Lumea fuge, cu atît copilul se face mai mic. răstălmăcită ca pentru mine, astăzi m-am dus și m-am întors din poezia aceasta.
Pe textul:
„Acatist" de Aurel Sibiceanu
