Deprinderea zborului

da da da
e bine
îmi place ideea, îmi place construcția poemului.
Trebuie, evident, lucrat mai mult la formă, dar în general ți-a ieșit bine.

\'Toamna cade în infernul
sufletelor pline de păcate biodegradabile
roșii și galbene\' aceasta e bu7cățica din poem care ar putea funcționa singură ca poem.
Bine, revin.

Poem bun si parca imi aduce aminte de stilul lui Sorescu.
Mai ales aceasta parte: \"O frunză are numai suflet,
poate și de aceea pășește toamna
în nemurire.
O frunză e ca o pasăre,
primăvara, mama-naripată o-nvață
să zboare,
poate și de aceea tot timpul sfârșește
prin a se întoarce pe aceeași creangă,
în același loc.\"

Dupa parerea mea Ruxandra face progrese.

ma bucura parerile voastre, sper sa vi le mai starnesc si cu alte ocazii:)
multumesc pentru trecere,
mina

prea multe explicatii. textul nu e rau ca idee, ti-am mai zis asta si alta data pe alte creatii, ai deficiente, ce e drept, explicabile, in ceea ce priveste stilistica.

mai trec,
RA

Îmi place imaginea renașterii, a reâncarnării. Mă surprinde faptul că întâlnesc pe cineva care pune în cuvinte ritmate o observație simplă și adevărată: cea mai evidentă dovadă a reâncarnării: frunzele, florile...