Tu, venind

Nu mă lăsa să dorm, trezește-mă!

Atunci când visez

vreau să fiu trează,

cu ochii deschiși spre

lumina albă a lunii,

cu mâinile perfect întinse.

Aprinde lampa,

visul meu se împlinește,

de-ai ști cât l-am așteptat!

Deschide repede fereastra,

dezleagă-mi aripile

și aruncă-mă spre cer.

Când mă întorc, deja obosită,

să te găsesc tot aici,

să-mi ștergi fruntea de suspine,

să-mi izbești de buze un zâmbet orizontal

ca o riglă gata să-mi măsoare

fericirea.

Când m-am întors

închide-mi ochii cu-n sărut

și-așază-mi cuminte inima vie

în mână...

Lasă-mă!

Până când dimineața-mi

intră în sânge

stinge-mi lampa din ochi

și toate coșmarurile apusului de lună.

Nu vreau să mai fiu trează

decât daca te vad apropiindu-te.

Comentarii (1)