Poezie
o casă în mijlocul câmpiei
2 min lectură·
Mediu
odată cu trecerea timpului groapa cea neagră săpată cu grijă
cu multă răbdare și mai ales dragoste
devine o casă de cărămidă fixată cu acoperișul spre lună
dincolo de pardoseală cântecul fiarei
dincolo de tapetul înflorat măștile cuminți ale zilei de ieri
gratiile ferestrelor sunt din aur masiv
ușile din lemn de abanos adus din îndepărtate țări
pe corăbii ascunse în cutia cu mirodenii din cămară
casa din mijlocul câmpiei are coloane albe-
stâlpi de sare strălucitori pentru ochii străinilor
provizoratul e unul de mult uitat aici
în fața ușii un iaz cândva colorat și dezinvolt
cu ape limpezi și maluri pline de copii desculți
care aruncau cu pietre așteptând rusalca să vină spre noapte
să le spună povești cu îngeri și baghete argintii din turtă dulce
un iaz cândva colorat spun și începe să plouă deodată fără sfârșit
o casă de cărămidă în mijlocul câmpului
ca un scaiete dus de vânt până departe într-o altă istorie-
cântecul fiarei:
peste garduri pândește frigul iernii. abia așteaptă să ajungă la noi. simt în carne verdele aproape gălbui al ierburilor uscate prin care demult în copilărie alergam către ziua de astăzi. cobor nedumerită în groapa cea neagră imaginându-mi că e doar o casă în mijlocul câmpului. o casă albă cu stâlpi de sare și iaz limpede în fața porților ei deschise mereu. din munți cade o piatră. obrazul palid mâinile tremurătoare dar vii. e totuși un galop aici. înspre înserare niciodată nu va mai aluneca lumina cu aromă de salvie. între noi nu va mai fi nici depărtare și nici îndepărtare.între noi doar felinare aprinse. alb fluturând părul meu îți luminează drumul prin noapte.
ascultă poezia în lectura autoarei
cu multă răbdare și mai ales dragoste
devine o casă de cărămidă fixată cu acoperișul spre lună
dincolo de pardoseală cântecul fiarei
dincolo de tapetul înflorat măștile cuminți ale zilei de ieri
gratiile ferestrelor sunt din aur masiv
ușile din lemn de abanos adus din îndepărtate țări
pe corăbii ascunse în cutia cu mirodenii din cămară
casa din mijlocul câmpiei are coloane albe-
stâlpi de sare strălucitori pentru ochii străinilor
provizoratul e unul de mult uitat aici
în fața ușii un iaz cândva colorat și dezinvolt
cu ape limpezi și maluri pline de copii desculți
care aruncau cu pietre așteptând rusalca să vină spre noapte
să le spună povești cu îngeri și baghete argintii din turtă dulce
un iaz cândva colorat spun și începe să plouă deodată fără sfârșit
o casă de cărămidă în mijlocul câmpului
ca un scaiete dus de vânt până departe într-o altă istorie-
cântecul fiarei:
peste garduri pândește frigul iernii. abia așteaptă să ajungă la noi. simt în carne verdele aproape gălbui al ierburilor uscate prin care demult în copilărie alergam către ziua de astăzi. cobor nedumerită în groapa cea neagră imaginându-mi că e doar o casă în mijlocul câmpului. o casă albă cu stâlpi de sare și iaz limpede în fața porților ei deschise mereu. din munți cade o piatră. obrazul palid mâinile tremurătoare dar vii. e totuși un galop aici. înspre înserare niciodată nu va mai aluneca lumina cu aromă de salvie. între noi nu va mai fi nici depărtare și nici îndepărtare.între noi doar felinare aprinse. alb fluturând părul meu îți luminează drumul prin noapte.
ascultă poezia în lectura autoarei
065.838
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 277
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “o casă în mijlocul câmpiei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/1793908/o-casa-in-mijlocul-campieiComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DBasta e una dintre cele mai sumbre poezele scrise de mine și aruncate în văzul lumii pe agonia...
pardoseala e aici folosită în sensul de dușumea sau podea
PARDOSEÁLÃ s. 1. v. dușumea. 2. podea, (înv. și reg.) poditură, (reg.) podilă, podineală, (înv.) pardos, pardositură, (latinism înv.) paviment. (~ într-un spațiu deschis.) (copy-paste din DEX)
adică voiam să zic io așa...că din dușumea se aude cântecul fiarei...
bine ai venit în lumea celor care vorbesc tot ce gândesc...o lume foarte faină, părerea mea...
eu, din păcate și scriu tot ce gândesc:)))
da\' asta poate fi și bine(mai rău e de cei care vorbesc fără să gândească înainte sau scriu tot așa)
mă bucur să te zăresc aici cu semn de lectură
să ne citim cu bine
salut
P.S.:dacă îți place atât de mult casa asta ți-o dau ție
dar...atenție mare! e o casă mai ciudată decât pare..
pardoseala e aici folosită în sensul de dușumea sau podea
PARDOSEÁLÃ s. 1. v. dușumea. 2. podea, (înv. și reg.) poditură, (reg.) podilă, podineală, (înv.) pardos, pardositură, (latinism înv.) paviment. (~ într-un spațiu deschis.) (copy-paste din DEX)
adică voiam să zic io așa...că din dușumea se aude cântecul fiarei...
bine ai venit în lumea celor care vorbesc tot ce gândesc...o lume foarte faină, părerea mea...
eu, din păcate și scriu tot ce gândesc:)))
da\' asta poate fi și bine(mai rău e de cei care vorbesc fără să gândească înainte sau scriu tot așa)
mă bucur să te zăresc aici cu semn de lectură
să ne citim cu bine
salut
P.S.:dacă îți place atât de mult casa asta ți-o dau ție
dar...atenție mare! e o casă mai ciudată decât pare..
0
LPeu nu vreau o casa cu stalpii de sare ca vine ploaia si mi se prabuseste acoperisul din cauza lor, dar daca ar fii stalpi de granit poate m-as mai gandii
trecut-am eu prin camp de flori
si asa mai departe
doi
trecut-am eu prin camp de flori
si asa mai departe
doi
0
CICred ca cei dusi nu locuiesc in mausolee, ci in inima noastra, ca moartea si viata determina orice existenta si cand oricare din acesti termeni duali dispare, acea existenta nu dispare ci se transforma in lumina. Este firesc ca oamenii sa plece si nu au nici o vina pentru asta, dupa cum nici cei ce raman nu au vreo vina. Este firesc sa-i iubim si sa ne fie dor de ei, sa nu-i uitam si ei, de unde sunt, ne vad, ne iubesc si ne ajuta. Dar pentru a-i intalni,nu trebuie sa vrem sa murim, oricat de frumos pare drumul:
\"odată cu trecerea timpului groapa cea neagră săpată cu grijă
cu multă răbdare și mai ales dragoste
devine o casă de cărămidă fixată cu acoperișul spre lună
dincolo de pardoseală cântecul fiarei
dincolo de tapetul înflorat măștile cuminți ale zilei de ieri
gratiile ferestrelor sunt din aur masiv\"
pentru ca ei sunt aici, in inima noastra. Iti multumesc pentru ziua minunata
pe care mi-a daruit-o poezia ta, a carei frumusete este implinita de emotia vocii tale si a Marizei. Cu sinceritate (chiar sunt !) C
\"odată cu trecerea timpului groapa cea neagră săpată cu grijă
cu multă răbdare și mai ales dragoste
devine o casă de cărămidă fixată cu acoperișul spre lună
dincolo de pardoseală cântecul fiarei
dincolo de tapetul înflorat măștile cuminți ale zilei de ieri
gratiile ferestrelor sunt din aur masiv\"
pentru ca ei sunt aici, in inima noastra. Iti multumesc pentru ziua minunata
pe care mi-a daruit-o poezia ta, a carei frumusete este implinita de emotia vocii tale si a Marizei. Cu sinceritate (chiar sunt !) C
0
DBce mai pot spune...
doar
mulțumesc
tot încerc în ultima vreme să mă las de scris poezele la minut, lucrez acum la un roman care înseamnă foarte mult pentru mine, încerc să îl termin până la sfârșitul anului și nu cred că voi reuși, asta și pentru că din 2 în 2 zile aproape toată energia îmi e consumată de texte versificate și postate aici...faptul că oamenii reacționează la ele mă face să revin mereu cu încă și încă o poezie...asta e...
să știi că înseamnă mult pentru mine aprecierea ta, nu te îndoi de chestia asta, un cititor căruia am reușit să îi înseninez ziua printr-un text la care am lucrat mai puțin de 10 minute e cu siguranță demn de apreciat
încă o dată îți mulțumesc pentru gestul de a-mi lăsa aici un semn de lectură atât de sincer
doar
mulțumesc
tot încerc în ultima vreme să mă las de scris poezele la minut, lucrez acum la un roman care înseamnă foarte mult pentru mine, încerc să îl termin până la sfârșitul anului și nu cred că voi reuși, asta și pentru că din 2 în 2 zile aproape toată energia îmi e consumată de texte versificate și postate aici...faptul că oamenii reacționează la ele mă face să revin mereu cu încă și încă o poezie...asta e...
să știi că înseamnă mult pentru mine aprecierea ta, nu te îndoi de chestia asta, un cititor căruia am reușit să îi înseninez ziua printr-un text la care am lucrat mai puțin de 10 minute e cu siguranță demn de apreciat
încă o dată îți mulțumesc pentru gestul de a-mi lăsa aici un semn de lectură atât de sincer
0
așa, deci ce spuneai de pardoseală? aaaaa, despre ce este dincolo de ea. tu scuză-mă că eu vb tot ce gîndesc, la temă sau nu.
\"casa din mijlocul câmpiei are coloane albe\" mi-a amintit de o construcție amuzantă pe care am văzut-o săpt trecută în satul bunicilor. era o casă mare și veche cu coloane și reparație euro. ne amuzam de asa design, de asa combinații, dar era interesantă, ce-i drept.
este și iaz, e bine deja. e cumva de vînzare? opa, și oameni! aha, și frig este.
acuma, pe căldura asta, nu aș refuza. gata că vin.
faină poezie, mi-a plăcut tare. scuză-mi gîndurile încîlcite, gata gata să se desprindă de subiect. salut again.