Grebenisan Mihai Marian

De șapte zile, încoace nici mâța nu mai toarce am pus o pălărie roșie de atunci zece vizite Multe glume ascultate vorbe multe gândite mai mult clătite mâncate haine, cămăși aruncate toate

Nu încerca privirea Ai vrut despărțirea Nu răni amintirea Atunci a fost vremea. Acum e durerea A fost atunci candoarea Cândva era amăgirea Acum e lumea. Am avut răbdarea Am atins

Nu mă cunoști Nu încerca să afli Mai mult decât poți Deloc nu mă cunoști În zadar încerci Nu ai să poți ști Nu vei putea veni Tot nu crezi Degeaba ai să vezi Nu mă cunoști! Chiar dacă

Pe calea pe care am trecut Multe lumini s-au aprins Cumva ai apărut Așa cum mi-am dorit. Ce bine iți stă în alb Ce bine reflectezi În a lunii lumină Și al umbrei întuneric Luminezi precum

Era o noapte toridă de vară. Îmi amintesc că părinții mei erau la o nuntă iar fratele meu era plecat întro excursie cu prietenii. Eram singur acasă. Am făcut băiță m-am schimbat în pijama apoi m-am

Vei înțelege mai târziu Sau poate niciodată Vei regreta asta o ști Dar răul nu se iartă Vei plânge cum am plâns și eu Vei plânge nu de mine Vei plânge că a suferit Un suflet către tine Și

Poezia lui Radu Selejan mi-a stârnit interesul încă de la primul contact cu volumul ,,Cântece și descântece de piatră\". Poeziile din acest volum atrag în primul rând prin titlurile

Vorbe se aud în noapte Tu ești departe Nu mai vi Oricât mi-aș dori! Te am iubit odată, Ca un dor nebun Te iubesc și acum, Dar nu vreau să-ți spun. Eu închei a mea scrisoare Cu sufletul

Viața la țară Nu știu cum se simt alții, dar eu mă simt cu totul un alt om, atunci când merg la bunici. De fiecare dată mă bucur de priveliștea și liniștea din jur. Aerul curat, cântatul

Struțule pasăre lașă, Hai la mine în casă! Nu te mai ascunde, Scoate capul la vedere, Te aștept, la fereastra Unde este casa, Hai, acum e treaba. De nu-ți place, Iți dau pace, Struțule,

Moartea bunicului Dumnezeu să-l ierte, a trecut mulți ani de la moartea bunicului meu. Îmi amintesc cu drag de copilărie când eram mic și ce năzbâtii făceam cu verișorii mei. Eram un drăcușor

Paharul e aproape gol Pământul mamă mă cheamă Simt cum mă trage, Puterea mă lasă. Aș mai bea otravă Să nu mai sufăr Oameni chinuiți, E criză la toate! E secetă mare Inundații multe

Invenția trăsnită Suntem în anul 2770 într-o lume în care domina science-fictionul. În laboratoarele de pe marea planetă descoperită recent se lucrează intens. Este o mare competiție între

Dincolo de ziduri, E umbra morții A trecutului, pământesc, Al cunoașterii, îngrădesc, Graiul îngeresc, Mi se pare firesc În oglindă zace Precum mortul pește, În valuri clocotind El nu se

Republica copiilor liberi E vară. Vacanța este în toi. Ne întâlnim în fiecare vacanță toți copiii din zonă. Ni se alătură de fiecare dată alții care vin să-și petreacă

Cu pixul în mână Precum eroul cu sabia Am luptat ore și zile Foaia mi-a fost scutul Cerneala și pasta Arme mortale! Eu prieten, cu gândurile Cu vocea rațiunii, Cu ceea ce inima Îmi dicta

O noapte ciudată Mai 2050 ora 8 pm dimineața. Într-un orășel din insulele Hawai se află locuința mea. De ani de zile eu și familia mea locuim într-o zonă mai retrasă la marginea orașului. Cu

Pe patul de diamant, Viața e un amant! Þinută întrun coif de sticlă Fatalitatea, destinului; Clipa plăcerii, inefabile Momentul desfătării, Acutului extaz, inegalabil, A muzei

E vară e vacanță, Ce bine e! Există mici speranțe Mici, mărețe visuri, Deși nu toate se împlinesc Nu e totul pierdut! Uneori e diferit, Alteori spre surprindere E exact cum ne am dorit, O

Mă lupt cu caloriile Luptă acerbă, între Grăsimile ucigatoare, Fără dulciuri, fără pâine. Este greu , acum căci Kilogramele greu se duc Cântarul arată încă mult Și după mult timp acul Puțin

De ziua ta, Prieten drag, Îți doresc, Multă sănătate, Tot binele, din lume, Tot ce îți dorești, Să ți se împlinească! Să fi mereu, aproape, De cei dragi, Prietenii să ți fie aproape Mereu

Pe pletele vântului, În lanțul amintirilor, Din fundul oceanului. Din abisul îndepărtat, Din nucleul Pământului, Din vârful muntelui, În înaltul cerului, Pe razele soarelui Din întregul

Sufăr în eterna pusteitate, Făra dragostea ta, îs un nimic! Precum o lumânare, fără candoare, O umbră întunecată, fără fericire, Un petec pal, fără de culore, Un suflet, fără inimă, să

Doamne Iisuse Hristoase Fiul Tatălui Ceresc Iartămă pe mine păcătosul și mă miluiește. Precum un rob ce a greșit În fața ta mă închin. Maria, mama, cea plină de har mă rog ție și tuturor