Lanturi
Nu sunt o persoană importantă. Se poartă lanţuri sub piele. Le dă nume frumoase. El le ia pentru a verifica greutatea lor. Îi cară ca animalele. Și cătușele din nou. Forma corpului este ceva
Ironie
Poate că vreau, dar nu știu ce, un sărut, un dans, un pahar – de ce nu, și cafea? Noaptea e tânără, inima – semi-deșteaptă, caută un țel, dar merge cu trenul fanteziei. Mintea face planuri, nebune
Mântuire
Mereu când greșesc La tine mă reîntorc Mă închin în fața ta Vreau iertarea ta. Regret purtarea mea E așa de matură Nu am scuză Doresc mereu schimbarea. Mă simt umil Nu sunt vrednic Cercetez aceea
Mărturisire
Un gând, un cântec O idee, o bătaie a inimii O literă, o vibrație Un vers, o tărie. O poezie, o amintire O chemare, un îndemn O rimă, o poveste Un ritm, un dor. O înlănțuire de amintiri, Un câmp
Lacrimi de sânge
Plânsesem când te am pierdut Cât ai trăit nu am știut Dar mereu te am iubit Chiar dacă nu am grăit. Dincolo de cuvinte, emoții Mai mult decât trăiri Emoții trecute, plăcute amintiri Acum șiroaie
Fericirea inimii
O fericire, mică gingașă A ta piele albă catifelată Graiul tău mereu delicat Cu al tău stil mereu elegant. O inimă nebună plânsă Deodată de ceva te ai bucurat Am știut mereu că te am zărit Mereu pe
Taina din adâncuri
Din adâncuri te salut Te zăresc dar nu mă vezi Iți fac cu ochiul pierdut Îmi place cum privești. În adâncuri tulburi se arată Nu vreau misterul dezvăluit Te lași sedus de aceea față O fantasmă
Doamna cu coasă
Sunt frumoasă și nu știți, Nicidecum cum sunt descrisă Cu față de schelet mă știe toți Am coasă și haină neagră Deloc adevărat însă-n meserie Înspăimânt clar, am și de lucru Când voi sosi, mă veți
Soare Roșu
Eclipsat de lună Umbrit de răutate Acoperit de rele Ascunse după durere. Un roșu soare Lipsit de viață Care răpește speranță Ce teamă dăruiește. Un soare roșu O lume fără viață, Un vis sau
Zidul
Un minunat nevăzut O pată negăsită, O groapă imensă Ascunse într-un zid Un perete fără glas Invizibil, un zid pustiu..
Tarotul
Cărticica se arată, Viitorul se dezvăluie Previziunile, se adeveresc Ghicitorile se împlinesc. Misterioase tâlcuri dezlegate Înșiruiri adevărate, relatate De lume venerate, descifrate Dorințele
Acvatic
Lumea albastră Sub apă de cristal, Culori vii, parfumate, În bule colorate. În albastru azuriu O altă dimensiune, Cu o paletă, fermecată, Licuricii, transparenți, veghează.
Rautate
Azi nu poți, posta nimic Ceva mai extravagant Pe loc ești luat în vizor Gura lumii nu poate nimeni astupa! Nu ți se dau aprecieri, reacții la Povești banale, poze normale Peisaje, mâncăruri,
La mulți ani
Un an frumos împlinit Vesel, bucuros, zâmbești În iarbă voios pășești Măricel ai crescut! Cu mașini te joci Pe afară alergi Fericit să trăiești În cântece să dansezi. Să te bucuri,
Nu judec
Nu judec pe mama Nu judec pe tata Nu judec pe frate Nu judec pe nimeni. Multe se pot spune Tăcerea vorbește Prin necuvinte, înțelege Încearcă să simți. Din priviri citești Nu e nevoie de
Ronny
Prieten, caucazian Greu și jucăuș Mereu mâncăcios, Astăzi, ai plecat. Mereu așteptai Pe gard săreai, Mâncare cereai Tumbe făceai. Din rai câinesc Acolo latri, Unde veghezi Acolo
Galactica
Asemeni unui magnet Energii pozitive atrag Elimin vampirii energetici Purific răul absolut. Asemena unui cristal Vibrând lumini difuze Cu voci și umbre celeste Puterea nucleului
Romanie, draga
Oricine ar conduce țara Prost, bine cum ne merge Cu bune, rele, România Tu, ești patrie cu de toate! Oricât de frumos ar fi Meleaguri precum tu dragă. Treburile se învârt pe roți Românie
Lacul violet
În ape violete răsare O mână de mătase Te salută prietenește Din tulburi cercuri izvorăște. În oglinda violetă Te privesc și nu te recunosc Ești același și totuși diferit Încremenit, turbat,
Curcubeul
În curcubeul de cuvinte Vârtejul plutește încurcat Dincolo de ecourile valurilor Deasupra nisipurilor aurii. Pescărușii argintii survolează Lumea se miră Iar ei se holbeaă În culori să
Un înger
Peste aglomeratul oraș Unde zgomotele îngheață, De unde se luminează, Un înger se arată. Timpul se oprește Și totul-n liniște Orice mișcare, încetează Cu aripi de opal, un înger. Cu o
Fantezie
În curcubeu de cuvinte, Vârtejul plutește, încurcat Dincolo de dorințe Deasupra nisipurilor aurii. Pescărușii argintiii survolează, Lumea se clatină-n mișcare Iar ei se holbează, cu seamă În
Vulcanul enorias
Prea mult fum În gânduri inundat Toate par amintiri incendiate Îmbrăcate în ploi de catifea. Lava fierbinte curge Cenușa împrăștiată peste gânduri Vagi amintiri cu lacrimi Într-un lanț
Printre culori
De atâtea ori rătăceam Adesea de culori mă agățam, Unde fugi atât de disperat Printre culori mereu găsit, Te zbați mereu în neștire Surprize tainice-n culori Totul se rezumă la noi Ne am
