Poezie
Ironie
1 min lectură·
Mediu
Poate că vreau, dar nu știu ce,
un sărut, un dans, un pahar – de ce nu, și cafea?
Noaptea e tânără, inima – semi-deșteaptă,
caută un țel, dar merge cu trenul fanteziei.
Mintea face planuri, nebune și dulci,
inima tace, dar tot flămândă rămâne.
Nu știu când, dar simt cum,
poate că tu ești visul din fum.
00650
0