Grebenisan Mihai Marian

E frig și ger Ceața s-a lăsat; În curte, copacii înghețați Tremură în obscurul întuneric. Peste tot e ceață Abia dacă zăresc Mormintele, reci pierdute Niște umbre în cimitir. Precum o

Nu e bine să pui la suflet chiar tot Dar e bine să asculți pe cineva la necaz Însă când tu ai vreo problemă Cu indiferență ești tratat! Am învățat, că la greu, toată lumea întoarce

Ajungem de multe ori, în situații, în care fără să ne dăm seama suntem: negativiști, influențați, din cei din jur, cu sau fără voia celorlalți, nu mai vedem rezolvări ale problemei ci

Aș vrea să pot, fi eu un măcar mine, diferit, un unic însumi; identic, cu propiu-mi! În sinea mea, sunt același un eu, aidoma mie un însumi unic, indivizibil nedespărțit, cu mine, întreg!

Astăzi am stat și m-am gândit ar fi tragic Să renunț ar fi păcat, de ce să irosesc? Timpul trece dar amintirile mă ajută Sentimente și gânduri reînnoite, Din suflet, precum phoenix, înviate!

13 octombrie 2010 Au trecut ani Mai bine de un deceniu Azi am regăsit Pe nedespărțitul prieten! Rău îmi pare Că am rupt legătura Nu a fost vina mea! Sper să înțeleagă Și să mă

Nu înțeleg de ce ești așa Revoltător, fără simțul umorului Nu mai ști de glumă Știu că te enervează Multe chestii pe care le eviți Printre care și eu. Aș mai spune multe Dar nu am

Târgumureșan sunt Sunt mândru de oraș Nu-i alt loc mai frumos Decât orașul natal. Dorin Florea e primar Și multe a realizat Pentru micul orășel Să trăim cu toți în el. Tîrgu Mureș cel

Þântar enervant Mic și sâcâitor Toata noaptea Mai bazait Pe la capu-mi Ai zburat La urechi mi-ai fluturat De tine nu am putut dormi Mai pișcat prea mult Multe semne mi-ai făcut Te prind ,

A trecut vara secetoasă A venit acuma toamna Cu bogății îmbelșugată Pentru toată populația. Cu fructe multe înzestrată E zâna poamelor, toamna În multi culori îmbrăcată A captat toată

Pe urmele tale am pornit Bucuros am fost când pașii I-am zărit, pe fiecare l-am atins Din urmă umbra ți-am prins Ca prin magie s-a șters Dansez în barca timpului Mă balansez încotro

Frumoasă floare În ghiveci te am pus Te am udat destul Și frumos ai crescut! Cu petale strălucitoare Parcă din soare luate Și frumos colorate Parfumată floare!

Cu toții avem O nemulțumire Mare sau mică Și fără motive De mai multe ori Uneori sau niciodată Prea egoiști Orgoloși peste măsură!

Cu piciorușele goale alergăm pe nisipul auriu urmele ne sunt portocali în flăcări -ngălbenite secetea e după noi. Este cald pretutindeni peste tot e vară în întregul tablou zărești cum că e

Dacă nu caut eu Lumea nu mă caută Nu că m-ar deranja Nici că nu bag de seamă Chiar nu-mi mai pasă. Cine va citi scrisoarea Fie-i fața ca și floarea Și să zică cititorul Să trăiască

Glasul pașilor tăi În nisipul fierbinte Sub seninul cer Juram că-i auzeam. Unde luminează Argintie luna Stele sunt miliarde Nu le poți număra. Marea înspumată Cu ale valurilor

Un suflet nemuritor jertfă pun pe masă nu este obositor o sticlă cu fapte adunate în zdrobitor un pahar de jurăminte o farfurie cu vorbe nu doar false cuvinte. Închin în cinstea ta pentru

Un strugure dulce O banană aromată Mi-a umplut gura toată O portocală zemoasă Un kiwi delicios M-a umplut de tot. Fructe bune și coapte Le simt și în piele Mi-au intrat până în

Toate îs sănătoase de le ști prepara însă și crude, spălate bine consumate sunt legumele frumoase. Cu multe vitamine îți dau multă energie în orice cantitate supliment de alimentație!

În toiul nopții te ascunzi După blânda, mândră lună Ce lucește-n lac falnică În aurul umberei te-mbraci. În zadar mă privești Cu ochii tăi de flacără Căci anii nu te mai ajută În amintire să

Când părul îți va fi albit De anii bătrâneții Vei sta cu gândul rătăcit La anii tinereții Vei ridica această filă Din rafturi prăfuite Și vei vedea pe al vieții drum Iluzii rătăcite Atuncia

Va veni clipa în care uitatul are un suflet va veni și ziua în care un trup va zace în câmp. Va veni momentul în care rătăcitul va găsi și el soluția pentru viață și clipa pentru ani cei

Zadarnic stau și privesc asupra-mi oglinda, cu diferite chestii mâzgălită cu lac sunt uneori egoist dar-mi place a mă citi. Îmi savurez ciocolata, dă inspirație simt ceva iubire, ură-n

Nopți de cleștar pământul fixat parcă după luna timpului.