Holteiul pretențios

Dama-i trasă, spun mai mulți,
Căci i-i slabă silueta,
Și chiar face să-i asculți,
Iar de vină e...naveta.

- Sunt exigent cu silueta,
Deci, unei dame -a spus Ionel-
Îi pun pe deget verigheta,
Doar dacă-i trasă puțintel.

De-i trasă numai puțintel.

-Sunt exigent cu silueta,
I-a spus damei Ionel,
Și dacă vreai tu verigheta,
Vino să ți-o trag nițel.

p.s.I-o-nel...

puțintei gândesc profund...!

Și mie-mi place silueta
De-i menținută frumușel;
Îi pun iubitei verigheta
Doar dacă... trece prin inel.

-Sunt exigent cu silueta,
I-a spus damei Ionel,
Și dacă vreai tu verigheta,
Vino să ți-o trag nițel.

Catrenul este construit neglijent ca prozodie și păcătuiește ca ritm. Iar verbul "a vrea" se conjugă corect la persoana a doua "vrei", formularea vreai este incultă. Iar despre calitatea catrenului iată opinia mea.


O epigramă percutantă
Chiar concepută de-un profan
Știm că sfârșește printr-o poantă,
Nu c-o expresie de golan.

Îți spun ce m-au sfătuit și pe mine alții, tot aici, pe Agonia:
- dacă e dialog, se folosește linie de dialog;
- dacă e monolog, în interiorul epigramei, se folosesc ghilimelele;
- dacă tot catrenul e monolog (ca în cazul acesta), nu se pune nici linie de dialog, nici ghilimele.

O epigramă percutantă
Chiar concepută de-un profan
Știm că sfârșește printr-o poantă,
Nu c-o expresie de golan.
Tataia

Tataia, mi-a plăcut ideea,
Cinstit și felul cum te bagi,
Ești ca și mine, vârsta-treia,
Însă la doctor tot i-o tragi.

Ești ca și mine, vârsta-treia,
Însă la doctor tot i-o tragi.
(miloș petru)

E lăudabil faptul, dar chiar de trei ori la rând...la vârsta a treia!?

Problemă mare!
Chiar și eu m-am întrebat,
parc-a fost foc automat.

calculatorul nu mai răspunde la comenzi, la fel nevasta.
sănătate,
p.m.

¤
-Sunt exigent cu silueta,
I-a spus damei Ionel,
Și dacă vreai tu verigheta,
Vino să ți-o trag nițel.

p.s.I-o-nel...
(Giovanni)

Din câmpia basarabă,
Ionel, un tip robust,
Ne servește, la tarabă,
Un umor ceva mai... frust.

zău, Ionele, n-ai găsit și tu altă rimă, mai urbană? :)

¤
- Sunt exigent cu silueta,
Deci, unei dame -a spus Ionel-
Îi pun unpe deget verigheta,
Doar dacă-i trasă puțintel.
(Mitru)

Urc un deal, cobor o vale,
Fluierând un adevăr:
Și catrenul dumitale,
Evident, e tras. De păr.
:)

¤
Și mie-mi place silueta
De-i menținută frumușel;
Îi pun iubitei verigheta
Doar dacă... trece prin inel.
(Silw)

Știind, Silvestru, că-s "Mărie",
Îmi pune altă pălărie.

Silw, replica ta e cam același lucru cu originalul, nu? :)

¤
O epigramă percutantă
Chiar concepută de-un profan
Știm că sfârșește printr-o poantă,
Nu c-o expresie de golan.
(Tataia)

Te rog, Tataie, și pe tine,
Ca și pe Tatăl cel Ceresc,
Iertați-l! O să fie bine...
Doar știți că tinerii greșesc.

Tataie, nu fiți așa de aspru cu junele Ionel, deh, primăvară, soare, hormoni... se mai întâmplă, nu-i așa? :)

¤
Vali, eu am vrut să scot în evidență faptul că nu sunt vorbele autorului (subsemnatei), ci ale unui terț, care se adresează fie publicului (ca interlocutor), fie unui interlocutor invizibil (un amic căruia îi face confidențe). voi reflecta, oricum (mai am și alte catrene construite pe acest sistem), și voi lua o hotărâre. mulțumesc pentru atenție și informații!

dragi prieteni, vă mulțumesc tuturor pentru prezență și cuvinte.
toate cele bune vă doresc, și pe curând!

Comentariul meu este catrenul-"fără pretenții", iar-"varianta" e doar o replică la comentariul lui Miloș Petru, ca să-i atrag atenția, că I-o-nel are trei silabe.
Eh, Tataie și Daniela...la ce v-ați gândit voi?Te rog Daniela, citește-mi comentariul...Cu prețuire Ion Cuzuioc!

Iubeam o fată grasă, dar
De unde aur? Așadar
Ți-am dat o verighetă ție,
Să fac ceva economie.

¤
Ionel, micuța busculadă literară, iscată involuntar, nu a fost decât un (alt) prilej de a ne mai hăhăi un pic, în buna tradiție prezidențială, așadar, nu am avut decât de câștigat, nu-i așa? :)

¤
Iubeam o fată grasă, dar
De unde aur? Așadar
Ți-am dat o verighetă ție,
Să fac ceva economie.
(Cheri)

Acest clujan fermecător,
Ce scrie mult - catrene, glose,
Atât de pline de umor,
E și Hagiu, în plus. Tudose.

iartă-mă, cheri, știu că, în realitate, ești un mare generos.
cheri, mi se pare mie, sau m-ai cerut în căsătorie, în direct, aici, pe sait, într-un cadru intim, cu doar vreo câteva miliarde de martori? :)
bine te-am regăsit, cheri!

cheri, mi se pare mie, sau m-ai cerut în căsătorie, în direct, aici, pe sait, într-un cadru intim, cu doar vreo câteva miliarde de martori? :)
(Ma Cheri)

Cheri, eu știu, te vor destui,
Dar tu primești al meu inel;
Atât mai vreau acum: să-mi spui
Cam cât măsori... la mijlocel.

Ars (amatoria) amandi

Cu-o doamnă trasă prin inel
Am flecărit (tot n-aveam treabă),
Însă, încet-încetinel,
Văzui că e... veriga slabă.

Variantă pentru ultimul vers: Tot îi găsii veriga slabă.

Cheri, eu știu, te vor destui,
Dar tu primești al meu inel;
Atât mai vreau acum: să-mi spui
Cam cât măsori... la mijlocel.
(Cheri)

Doar un moment, cheri, răbdare:
Îmi scot bluzița mea de fetru
Și mă măsor cu-nfrigurare:
Am doar puțin... peste un metru.

oh, cheri, dacă ne-am fi întâlnit doar cu puțină vreme (câteva decenii) mai înainte, pe când eram doar un pic mai jună și mai slăbuță! :)
dar știu că tu mă iub..., apreciezi literar, oricum, nu-i așa, cheri?

Sunt exigent cu silueta,
Deci, unei dame - zise el -,
Îi pun pe deget verigheta,
Doar dacă-i trasă prin inel.
GMD

El caută-o "verigă slabă"
- Se vede treaba,-i tinerel -
Dar până o afla-o el
O să-și mai facă multă... treabă!

Dan-T

Cu-o doamnă trasă prin inel
Am flecărit (tot n-aveam treabă),
Însă, încet-încetinel,
Văzui că e... veriga slabă.
(Jorj)

Îți voi răspunde filozofic
(Și poți s-o iei drept compliment):
Verigă-s, slabă,-n lanțul trofic
Al celor fără de talent...

așadar, stimate poet, noi flecărim, carevasăzică, pentru că n-avem treabă?
:)

Un comentariu trimis de opt ori e prea de tot! Chiar și pentru cineva care declară că e cu capu-n nori.

El caută-o "verigă slabă"
- Se vede treaba,-i tinerel -
Dar până o afla-o el
O să-și mai facă multă... treabă!
(DanT)

Eu cred că, dincolo de nori,
E-o mică epigramă, fină,
Cum nu citești de multe ori,
Și care-mprăștie lumină...

ei, Dane, ce zici? :)

Am doar puțin... peste un metru.
(Dani)

Așa puțin?

Cheri, m-ai înțeles greșit,
Eu nu ți-am sugerat slăbitul
În ziua-n care ți-am șoptit
Că țin în brațe Infinitul!
:)

Așa-i, drăguță, n-am talent.
Oi fi și eu un soi de fante
De mahala, cam insolent,
Chiar de l-am inspirat pe DanTe.

... trebuie să intervin.

El caută-o "verigă slabă"
- Se vede treaba,-i tinerel -
Dar până o afla-o el
O să-și mai facă multă... treabă!
Dan-T

Versul 4 dă de gândit - mai ales bărbaților!
Cred că mai bine i-ar sta așa - schimbată numai puțintel spre a nu altera originalul:

"O să-și mai facă mult de treabă!" sau

" O să mai aibă multă treabă!"

cer scuze domnului Pașa pentru situația creată.
aseară, fiind târziu (ca și acum, de altfel), iar eu obosită - compusesem destul de multe replici, și mai și lucram, în paralel, la epigrama despre căderea guvernului -, am făcut două greșeli, să le spunem așa:
nu am achiesat la ce se referea Dan ("treabă" ar fi trebuit să ducă cu gândul la altceva) și, în plus, am crezut că se referă la mine: adică eu fac multă treabă, adică scriu multe epigrame. în consecință, i-am replicat lui Dan cu un catren mai poetic (culmea, drept mulțumire!). iar în replica aceea cu lanțul trofic și talentul, în nici un caz nu mă refeream la persoana poetului George Pașa!
în consecință, îmi cer iertare pentru eventualul prejudiciu, de orice natură, regretabil și neintenționat, adus distinsului poet George Pașa, de aceste "tamponări" catrenistice în lanț, care au condus la un final nu numai neașteptat, dar și inconfortabil, după cum se vădește.
dintr-o pagină de umor, nimeni nu are voie să plece supărat, eu așa consider, cu atât mai mult un prieten, așa cum îmi permit să îl consider pe domnul Pașa.
(sper că nu te superi Jorj, nu-i așa? :) )
și cum totul e bine când nu se termină prost :), vă salut cordial pe toți, prieteni!

p.s. cheri, mai lucrez la replica pentru tine, poate reușesc, în această viață, să te încui și eu, măcar o dată...

corect spus "achiesat", există alt verb, pe care îl uit mereu, culmea! (ale bătrâneții valuri) :)
ideea era că nu m-am prins, nu mi-a picat fisa (în limbaj mai elevat :) ).

Daniela, nu ai de ce să îți ceri scuze, fiindcă nu are cum să supere o epigramă, numai dacă vreunul se simte vizat. Și oricum, replica era deosebit de ingenioasă. Răspunsul meu exprima autoironie, nicidecum supărare. Și chiar dacă avem talent, nu este rău să ne mai dea câte unul peste nas.
Eu îmi cer scuze că nu am formulat cum trebuie replica. De fapt (apropo și de varianta lăsată pentru ultimul vers), ar fi trebui să așez în alt loc punctele de suspensie: "Văzui că e veriga...slabă."

Talentul meu, cam subțirel,
Nu-i bai că-l pui la îndoială;
Oi fi eu tras ca prin inel,
Dar ăsta... nu-i prilej de fală.