Ghinea Nouras Cristian

Virgil, sunt măgulit de ceea ce mi-ai spus. N-aș vrea să crezi că toate monumentele de la Lugoj sunt într-o stare nefericită. De exemplu, statuia lui Corneliu Coposu, ridicată după Revoluție, pe malul Timișului, arată foarte bine. Un singur amănunt, doar unul, îi nedumerește pe lugojeni. Bietul Coposu stă cu spatele la Tiumiș și cu fața spre... Palatul de Justiție, unde, în curte, se află și un penitenciar. După 18 ani de detenție, Coposu privește tot spre închisoare. De asta ce mai zici?!

O, zei și zeițe, cum m-ați bucurat voi, chiar în zi de vineri 13, Ziua Olimpiadei! O, tu, Victoria Nike, înaripată, cum m-ai săltat încă cinci trepte spre Olimp, pe mine, muritorul de rând, cel slow la postări și împiedecat la e-mail-uri! Agonizez, realizând că n-am ce ofrande a vă aduce, decât sărmanele mele opere complete, ce încap lejer... într-un plic.

Virgil, trebuie să împărțim steluța... pentru că, efectiv, articolul a fost făcut după ideea ta (\"mai caută prin cutia cu ilustrate vechi\" - îți mai amintești?). Din păcate, astfel de oameni sunt tot mai rari la Lugoj. În ce mă privește, eu am început o serie de articole de presă de care nu mă las, deși îmi consumă enorm timpul, pentru că susrsele sunt împrăștiate, necesită drumuri cu mașina etc. Iată ce am reușit să scriu până acum: \"Un altfel de 11 sptembrie - 11 septembrie 1944, intrarea trupelor sovietice în Lugoj\"; \"Jakob Muschong - un John Ford al Banatului\" (JM a avut fabrici de țiglă și cărămidă la Budapesta, Lugoj, Sântimbru, a fost proprietarul stațiunii balneare Buziaș, a deținut întinse domenii forestiere la Nădrag și Petroșani, a avut afaceri imobiliare și a fost proprietarul unei linii ferate care făcea legătura cu stațiunea Buziaș - Die Kleine Bahn, trenul cel mic, cu legendarele locomotive George și Etelka); despre vechile monumente de cult etc.
De ce fac asta, de ce nu-mi aleg subiecte mai comode, care să-mi lase mai mult timp liber (pentru Agonia.net, de pildă)? Pentru că mă doare sufletul când văd atâte nepăsare pentru frumusețea asta de oraș, pe care-l iubesc ca un prostănac. Niște imbecili au \"restaurat\" statuia generalului Dragalina, vopsind cu negru statuia de bronz și frescele de pe soclu; alți \"maistori\" s-au arucat pe fresca Turnului Sf. Nicolae, monument de patrimoniu, ridicat la 1402(!), colorând-o în niște culori fanteziste, luate de oriunde, numai din cartea de istorie, nu... Săracu\' Dragalina, nici în Caransebeșul natal n-a avut mai mult noroc. Cineva, care n-a avut noțiunea de patina vremii care înnobilează orice monument, s-a băgat cu freza (da, ai citit bine) în chipul generalului, ca să-l facă să strălucească. I-a frezat ochii, nasul, și a mai fost și mândru de tembelismul său. Mă opresc, că m-am cam ambalat. Mă bucur mult că mă citești, dar și eu te vizitez des (m-ai dat cu tripticul de poeme cinematice). Servus!

Cu mare mulțumire, le-am trimis, sper să fie totul OK. Până acum, tot ce am trimis în materie de poze a apărut, mai puțin astea ultimele, dar bănuiesc că vă mai odihniți și voi, mai plecați prin concedii... Oricum, tot respectul pentru munca pe care o faceți, credeți-mă, știu s-o apreciez, în cunoștință de cauză.

Măi Loredana, eu nu pot posta imagini în pagină, am trimis însă patru imagini cu Lugojul de epocă, dar văd că încă nu au apărut. Ar da mai multă expresivitate articolului. Mi-a plăcut în mod deosebit textul ilustratei din 1905, care arată că orașul și-a păstrat mereu o majoritate românească semnificativă - și ce primire frumoasă li s-a făcut actorilor de la București!
Oricum, eu am discutat mult mai multe cu doctorul Demeter, dar, deși mi-a luat ceva timp, am transformat materialul pentru site într-o formă mai ușor de citit, selectând cam ce m-am gândit că ar fi de interes general.
___________________
PS Cartea a plecat spre Slobozia, sperăm să ajungă cu bine. Dă-mi un semnal. Mulțumesc mult pentru vizită.

Dragi prieteni, vă mulțumesc pentru vizită.
Victoria,
De trei zile mă tot chinui să-ți scriu ceva inteligent referitor la \"Plutește haotic...\", un text remarcabil, care m-a impresionat. Până să mă mișc eu, ca elefantul, mi-ai luat-o tu înainte cu steluța și comentariul. Orice ai face, la capitolul viteză de reacție, bănățenii pică mereu pe locul doi, după olteni.
Sorine,
Nici nu știi cât mă bucur că m-ai vizitat din nou. Așa este, Elvis a făcut niște progrese remarcabile, o spun cu toată obiectivitatea, și, după cum vezi, nu numai eu... și mai lasă-mă, frate, nu mă mai domni atâta, că parcă n-o făceai pe vremea când ne întâlneam pe la Lugoj sau Caransebeș (apropo, am luat recent un interviu la TV celebrului cuplu Groza-Rădulescu, a fost o plăcere, ca de obicei)!
Loredana,
Va să zică tu, care ești o fată isteață, nu-ți dai seama de dedesupturile situației?! Păi de ce umblă tipa faină împreună cu aia nasoală, de ce umblă tipa nasoală cu... o maimuță, de ce la vernisajele pictorilor vine un sculptor să zică de bine, de la sculptor vine... viceversa, de ce ăia de la radio au cei mai buni prieteni la teve?!
De ce poetul nu-l laudă pe poet, de ce prozatorul îi trântește confratelui o critică feroce?...
Să nu-mi vii cu excepții, ele confirmă doar regula.
Vezi, d-aia-s io preten cu Elvis!
PS Nu sări să postezi, a fost doar o glumă (?)...

Victoria, îți mulțumesc pentru vizită și pentru aprecierile pe care le-am direcționat rapid spre tânărul prieten Elvis. Meritele sunt ale lui, eu am încercat să pun mai puțin accentul pe opiniile proprii, care puteau fi bănuite de o oarecare subiectivitate, lăsând cuvântul unor oameni de cultură cunoscuți, care au remarcat creșterea sa ca poet, de la un volum la altul.

În altă ordine de idei, n-aș vrea să iei prezența mea aici ca pe un act de curtoazie. Nu ți-am răspuns în pagina mea deoarece, încă de luni, doream să postez un comentariu la acest text pe care-l consider unul dintre cele mai bune pe care le-am citit pe site în ultima vreme. Mi-ai luat-o înainte și aici nu este nimic surprinzător, diferența de... viteză de reacție între Banat și Oltenia fiind binecunoscută. Fac abstracție de evidențierile de lângă titlu, dar acest veritabil PROHEM, pentru că eu așa îl consider, este excepțional ca și curgere a expresiei (nu dau citate, că ar trebui să-l reproduc integral), ca densitate a imaginilor, fiecare pasaj oferind surpriza care ține interesul treaz al cititorului până la final. Deși textul este unul amplu, n-am avut nici o clipă impresia de oboseală, de trenare, de diluare.
\"Bubele\" unui text ies la iveală atunci când sunt citite cu voce tare, cu diferite intonații, ca atunci când vorbești la radio. Am încercat asta(!) și am descoperit o muzicalitate aparte, ceva în genul declamărilor textelor latine (vorbesc în cunoștință de cauză, am un latinist veritabil în familie). Mulți nu mă cred când le spun că poezia e poezie atunci când trece de proba lecturii cu voce tare, a recitării. \"Plutește haotic...\" trece cu brio de această probă. Felicitări și pentru titlul, el mi-a atras atenția \"din prima\".

Loredana, continuă să fii ceea ce ești, că dacă n-ai fi, noi, cei câțiva pe care-i știi, ne-am simți mult mai triști și mai singuri. Mi-a fost și mie smulsă mâna din umăr, de câteva ori, dar mi-a crescut mereu alta în loc și, până la urmă, nu mi-a părut rău. Prefer să cred cu naivitate că o inimă deschisă este, în cele din urmă, cartea câștigătoare (apropo, finalul cu \"sărmană inimă, n-ai obosit\" este într-un mic contrast cu restul textului, dar dacă ai simțit tu așa, e OK).
Apropo de text, de ce \"gânduri\", de ce \"personale\"?!
De ce nu un poem, s-ar lega toate atât de bine!

Live, adică life și viceversa. Înțelegeți voi...

Ce rău îmi pare că nu pot fi alături de voi \"life\" la astfel de serate fermecătoare! Rămân pe Agonia.net, curios ca de fiecare dată, să văd ce și cum a fost. Cine știe, poate o să vă calc și eu pragul odată, ca Badea Cârțan, cu desaga plină de cărți. Felicitări pentru organizarea acestor întâlniri, care țin viu spiritul de cenaclu.
De la vreo 500 de kilometri distanță,
Noru

O clipă, m-am închipuit la țărmul mării, desenând părelnice siluete în nisipul mereu schimbător. Cu gândul aiurea, învelit în mantia iluziei, mă lăsam condus pe Calea Regală de cei trei înțelepți, înfiorat de așteptarea visul nevisat încă... Dar, ce prostii scriu eu aici?! Dacă m-aș teleporta înainte, în timp, cam asta cred că ar fi arta viitorului. Dacă aveai și suport sonor, ne făceai praf pe toți... Felicitări, Virgil, însă felicitări în primul rând pentru poemul-triptic, fără al cărui suport solid diafanele desene s-ar risipi, fără urmă, în cele patru zări.

Ce bucurie să te revăd pe site, domnu\' Sache! În studenție, citeam \"Aventurile navei spațiale Bourul\" de Ars Amatoria, unde unul din cele mai reușite personaje era \"roboata Geta\", o ciboargă neaoșă, în rest fată serviabilă, ca și Geta asta a ta, dar parcă mai puțin alunecosă și insinuantă (probabil din cauza circuitelor ceaușiste). Felicitări pentru acest come-back în stilul tău caracteristic.
PS Apropo, te-am evocat în ultimul text pe care l-am postat pe site. Dacă ai vreme, treci pe la mine, te lămurești despre ce este vorba, apoi primești și \"obiectul\", dacă te interesează. Adresa mea e pe undeva pe acolo, pe la comentarii.

Paul, niciunde în cuprinsul cărții \"Anii cinematografului\" nu apare cuvântul \"video\" și nici descrierea de cataloage cu casete de închiriat. Trebuie să-ți spun un lucru important, care a fost deja sesizat de o bună parte din cei care s-au ostenit să-mi scrie, bănuiesc că după o lectură atentă: filmele evocate sunt doar un pretext, un liant care unește episoadele-capitole. Prin \"film\" eu nu am înțeles pelicula cinematografică, ci evenimentul socializant, care lua, periodic, pulsul comunității. Lumea așa zisului film era de fapt fuga de realitatea orbilă, pe care nu știu dacă ai avut \"șansa\" sau mai bine neșansa de a o gusta din plin. \"Anii cinematografului\" sunt anii refugiului într-un univers paralel, nicidecum un tratat despre cea de-a șaptea artă, fie ea transpusă pe video sau compuer.
Oricum, îți mulțumesc de vizită și, dacă nu-ți cer prea mult, te invit la o a doua lectură, din perspectiva pe care ți-am sugerat-o.

Miha, mulțumiri pentru vizită. Pentru... partea a doua, adresa mea este nouras_ghinea@yahoo.com. Cu draga inimă! Mai treci pe la mine.

Florin, și eu mă bucur că a apărut. Este al treilea volum al meu, dar, de fiecare dată, \"nașterea\" e la fel de grea. Ca să fiu mai bine înțeles, încă dinainte de a da discheta la tipografie, intru într-o stare de transă, de nervozitate, de nerăbdare tensionată, sunt irascibil, fără glumă, cred că dobândesc o personalitate paralelă, ușor... deviantă.
Acum, că a apărut, intru într-o \"detentă\" care ține vreo două săptămâni, după care \"viermele\" începe să roadă din nou, adică următorul proiect editorial. E bine că putem discuta astfel de lucruri aici pe Agonia.net, și că, dincolo de polemici, ne înțelegem reciproc, pentru că avem același fel de \"nebunie\", ce poate părea o manie ciudată (la ce bun să scoți cărți?!) multor semeni de-ai noștri.
Eu îți mulțumesc că m-ai citit și mi-ai trimis comentarii. Am făcut-o și în carte, așa am simțit eu că este bine și cinstit.
PS Am trimis și un scan cu coperta cărții. Aștept cu nerăbdare să apară.

Ioana, un critic român cunoscut, cu voce sincopată, adică o țâră bâlbâit, ca să mă exprim așa, spunea despre aceste site-uri literare, în care creatori ca mine, ca tine, ca toți cei peste 5000 de membri de pe Agonia, se încurajează sau își fac critică reciproc..., așadar distinsul critic înțelegea că aceast activitate se numește \"autosatisfacere\", el folosea un alt termen, mai științific, și asta într-un talk-show cu bună audiență. M-a întristat mult această atitudine radicală, evident nedreaptă și fără vreun temei rațional, mai ales că-l și simpatizam pe respectivul critic literar. Apariția acestei cărți și toate textele minunate pe care le-am citit pe Agonia (inclusiv ale tale + comentariile aprinse, cu replici virulent-spumoase) sunt dovada clară că omul se înșeală.
Semnat: Cristi, cu părul uuuuud, ca la Holiuuuuuud!

Radu, îți mulțumesc mult, cu scuzele de rigoare pentru insistență, dar nu eram sigur care e adresa cea mai nimerită. Graficianul și designerul de care îți vorbeam este un om foarte talentat, zic eu, dar suferă de o modestie exagerată. Aflând, cu stupoare, că nu are nici o expoziție la activ, i-am propus ca prima lui \"expoziție\" să fie în paginile cărții \"Anii cinematografului\" și astfel am ilustrat, la modul sugestiv, aproape fiecare capitol.
Apropo de carte, deoarece ea este născută, practic, pe Aonia.net, aș dori să-ți trimit un exemplar, evident nu pe adresa de acasă. Spune-mi unde, adresa de mail mi-o știi. Încă o dată, mulțumiri.

Da, cam ăsta e \"dopul\" pe care l-am pus la \"Anii cinematografului\". Ai primit mail-ul meu? Nu știu de ce, am impresia că au fost ceva probleme, mi-a apărut o explicație pe care am șters-o, la grămadă, cu alte mesaje. Nu de alta, dar cartea a ieșit de la tipar (asta e scret, știm numai noi) și ține morțis să facă un drum la Slobozia1

Ioana, este inutil să-ți spun cât ești de binevenită; de fiecare dată știi să pui punctul pe \"i\" : maibinele este dușmanul binelui - iată ceva demn de reținut. Dar ce te faci cu acea gheară din suflet, care te face mereu nemulțumit de ce ai scris, ce te faci atunci când citești de zece ori un text și ți se pare când grozav, când penibil?! Ei bine, atunci vii tu și mă tragi de mânecă, amintindu-mi care este dușmanul binelui. Și pentru asta îți mulțumesc.

Domnule Negoescu, musai să fie măcar un mini-roman, dacă atâta lume bună de pe acest site îmi spune același lucru. Vă mulțumesc și pentru steluță, dar mai ales pentru comentariu, pentru comunicare și pentru prezența dv. constantă în pagina mea. La o grabnică revedere!