Gheorghe Aurel Pacurar

M-am intrebat tot timpul de ce nu mi-a putut face mie mama mea o inima normala si un suflet peste masura de cuminte...Desi avea la dispozitie toata campia genetica a ilustrelor neamuri - din ambele parti desigur - ea a ales sa-mi faca inima de auzit in afara...Ma uit uneori asemeni cu ochiii domnului doctor Tanner - dom\' doctor sa va dea Domnul sanatatea pe care ati semanat-o intr-atatia copii bolnavi - si ma kinunez ce tare bate inima asta...Strang pumnul stang si zambesc - mai ce inima mare...duce de toate...arterial si aortic...duce...si sta intr-un ghioc de palme de lemn...santal usor si lucios...sa se auda precum dangatul clopotului acela turnat de catre naivul ucenic nestiind tainele clopotelor...si are sunetul meu pe el...cu chipul Sfantului Gheorghe...si al balaurului...iata de ce in toaca se bate...Multe lovituri nu trebuie sa dai...era deschis pentru oricine...daca insa vrei sa mai ai si lacrimile, atunci da! mai bate o data cu inima ta!

inger lemnicios si lemnicios

Cersetorii
Sunt oamnei
Fara noroc,

Asemeni
Ingerilor fara de
Aripi...

Sau
A celor cu
Aripi?

Fac ingerul suier de muguri si ma scund undeva pe langa voi, acolo in gradina botanica...Pe cararuile alea am sa cobor si-am sa va respir pasii...ce frumoasa deschidere de inima...poate data viitoare vin si eu...Nu va speriati ca stie ingerul drumul...cred...ca uite-l cum zambeste si se clujeneste...

Schaut den Himmel an. Fragt euch: Hat das Schaf die Blume gefressen oder nicht? Ja oder nein? Und ihr werdet sehen, wie sich alles verwandelt...
Aber keiner von der großen Leuten wird jemals verstehen, daß das eine so große Bedeutung hat!

Antoine de Saint-Exupery - Der kleine Prinz

-----------------------------------------------------------------------------------
Priveste cerul. Intreaba-te: A mancat oaia floarea sau nu? Da sau Nu ? Si vei vedea cum toate se vor transforma...
Dar nici unul dintre oamenii mari nu va intelege ca asta are o atat de mare importanta!

Antoine de Saint-Exupery - Micul print
_________________
\"I-am spus eu părintelui Stăniloaie că nu mă consider un Socrate. Dar cum vă socotiti? Popă, zic. Si unde aveti parohia? - N-am parohie, dar spovedesc pe unde pot.\"

Dor de dor de dor de dor
Sa ma dor cand simt ca mor
Sa ma dor cand te iubesc
Sa ma dor cand te doresc

Dor de dor de dor de dor
Sa-mi iau dor de dormitor
Sa-mi iau dor de doruit
Si dor dulce de-amagit

Dor de dor de dor de dor
Sa-mi fac camp de doridor
Sa-mi pun sufletul amor
Sa-mi dor inima in nor

Dor de dor de dor de dor
Multe sensuri pana zbor
Multe aripi desirate
Dor=iubind in toate.

Inger dor-de-dor-de-dor pentru gandul dinspre zbor

Din limpezimea cu castani
Va toarne Domnul multi, multi ani
Si mana Lui va mangaiere
Cand ceasul clipei va durere.

De la Ingerul Lui

Felicitari...Se incarca mai repede...Interogatiile si inesrarile merg mult mai rapid...deci: profesionalism.

Dintre toate secundele cel mai abitir imi place cea in care, ies florile prin genunchi si inunda prin covoarele alea lungi - m-am intrebat tot timpul cine tese asa covoare lungi pentru Biserici si Catedrale - prin lespezile de piatra, prin pamanturi si la urma direct in palma Domnului...Ies florile mari si albe - crinii sunt florile Lui - si se rasadesc din genunchii tuturor undeva nestiut in cealalta parte a pamantului...Acolo, le culeg niste femei in negru - mereu numai in negru - si le aduc ofrande la Icoane...In Peru, In Filipine si pana in Marea Nordului undeva intr-o insula...Nu simte nimeni dureri in genunchi, ci, dimpotriva, incep oamenii sa se invredniceasca de sensuri...Plansul se aude undeva departe intre doua cruci negoale de trupuri si la picioarele Mantuitorului...Se aude pana cand prin Usile Imparatesti ne-a venit Iertarea...

Se da ingerul serafim si heruvim pana la Inaltele Scaune ridicator...

Da...Iti vad mugurii pocnind din pielea ta...Aromele lor lasa urme pe peretii astia ai mei - lasati albi ca asa am poruncit eu cand ma aflam depus in negru - invatati numai cu umbrele alea de catei si iepurasi si caprioare facute cu mainile mele...Ai zis ca faci si tu o pasare mare si cu degetele tale lungi mi-ai facut peretii albi de zbor...Mai sti cum dormeai - si aici se termina desigur ce stiai tu ca dormeai, mai! - si cum eu vorbeam cu ingerii aia privind ascunsi din spatele clipelor fumurii...Despre tine si despre gambele si coapsele si sfarcul tau vorbeam...Am sta noaptea devreme sa vad cum se intampla respirarea ta ...am gustat-o si te-am trezit...stiu ca inca mai zambesti...am sa-ti mai arat ceva din vremurile trecute: tablouri vechi si primul telefon si prima camera de luat vederi si primul semn al comunicarii:: un peste pe nisip...Desenat simplu si cu subintelesuri...am inca sub unghii cateva fire de nisip...Hm! Tu simti cum s-a umplut camera asta de miresme? Cum ploua verdele prin cuvintele tale vezi? Din alba ta piele de mine se ridica azi soarele...inca o data...Din parul tau a venit aici primavara...si nu mai pleaca...oleaca mai, oleaca...

Inger muguros si cuminte pentru umbrele de stele pe tavan

Gasire: cand ne tinem de mana suntem perfecti caci nici tu nici eu nu ne ridicam mana undeva sus unde ne-ar obosi macar pentru o secunda cotul, sau umarul, sau surasurile

Concluzia: romantica

S-au mai auzit o secunda sunetele dupa ce tastatura respirase ultima oara din taste...Clavier...Ingerii obositi de bitii aia de la genunchi in sus se adunasera uimiti de pornirile alea cu iarba fumata la botul calului si cu soioasele scurgeri de pseudo-cam tot ce dse poate atasa aici se va tasa - de pe trupuri pe taste si apoi adanc pe la scurgerea aia jumate-infundata tot timpul, lung si maroniu catre canal...Mercantila aplecare spre sinele acelea lucitoare - vara fierbinzti si iarna inghetate--se pot siomti cu fruntea apasata pe ele-- toamna plouate si primavara inmugurite - si mai ales ciudata fata reflectata de luciul lor...Munca oarecare de om oarecare in secunda oarecare...pentru ingeri este insa necesar ceva mai mult...ceva, mai alungit si batut cu ciocanul direct pe rotula sau mai bine deformat dupüa tibie...cu peroneul in 3D...iata de ce ingerul acela se ridica si mai merge o secunda si-n alte lumi...sunt taste mangaiate si din care tasneste de cu ziua si de cu noapte si in genere de cu orice clipa din zi, numai lumina si liniste divina...acolo insa nu se mai poate intra cu tzigara afumand nasul strambandu-se si ranile ascunse in suflet de ironii subtiri...Sensul este ala total opus! Deci: ochii la lumina si fuga inapoi...e mai greu dar face...si sa nu te sperie revenirea ...cand ai trecut aveai inca nasturii aia de la sani deschisi si coapsele luceau frumos desi mergeai pana la glezne in noroi...sufletul tine-l insa sus...da ce-ti spun eu tie? Biletele la control va rog!

\"
9 Cšci cunoaștem în parte, și proorocim în parte;
10 dar cînd va veni ce este desšvîrșit, acest ,,în parte`` se va sfîrși.
11 Cînd eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gîndeam ca un copil; cînd m\'am fšcut om mare, am lepšdat ce era copilšresc.
12 Acum, vedem ca într\'o oglindš, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea fațš în fațš. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin.
13 Acum dar ršmîn aceste trei: credința, nšdejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
\"

Pun palmele mele ca oglinda inca o clipa - si de data asta dezbraca-te de pielea si de palmele tale si de carnea ta de pe oase si de insale oasele tale - sa poti sa te uiti adanc in tine...vezi cum ai tu pe aripile tale desenate gesturile acelea largi si albe? vezi tu cum inca mai respira prin pielea ta - aia de pe covor desigur nu se pune - zborul acela ingenuuuuuu si neprins in plasele de fluturi? Siehst du das? Uite! Pune-ti o singura dorinta despre tine insati...Una, nu rade! Aha! Si cat de cald vrei sa-ti fie acolo intre aripile alea imbratisandu-te? Si cat de adanc vrei sa simti? Si cat vrei sa dureze? Si mai ales cat ai sa poti uita din tot ce era desenat pe geamurile alea netransparente? ---Ha ha ha ! Nu ai voie dacat o singura alegere! Deci: ce alegi? Imbratisarea? Adancul? Infinitul? sau Iertarea?...Se face in curand lumina in oase...Alegi sau dai cu zarul? Sase-sase?

Se da ingerul oglindacios si frumos rememberos...

In fiecare noapte ingerii pleca printre fasiile de intuneric - oamenii nu vad desigur decat intunericul caci n-au ochi de vazut ingerii printre fasiile de bezne - si aduna de pe obrajii copilelor si mamelor si parasitelor - ma fac vinovat pana la cer si inaintea Lui - si fac cu ele greutati de plumb pentru talerele la care se va plati resemnarea si acceptarea...Cand insa plange un inger nu se poate strecura nimeni printre fasiile ingeresti de undeva din fasiile de noapte - oamenii nu pot zbura - sa ia cumva lacrimile de ingeri cu care sa faca pentru oamenii de rand dezlegare de suflete...Iata de ce uneori mai plange cineva - in genere tot timpul este ceva - undeva departe si numai cand nu-l vede nimeni...sinucigasii nu plang ei pur si simplu dau drumul barcii de la mal...nu mai au lacrimi de plans insa desira atent secundele...si nici ei nu au ochii ingerilor inlacrimati...numai luna striga undeva departe: vine ziua! vine ziua! vine ziua!...de ce?

Se da ingerul planuicios nevazacios

Mai sa fie ce de ingeri vanturati de o singura aplecare spre servetul ala alb - sarutmainile pentru masa - si apretat cu genele serilor trecute parca in anonimat...Dezlegarea la melci s-a dat si s-a luat si se va duce prin nopti...Inainte ...sau Inapoi...cine mai sta sa numere cati ingeri licurici ies noptile sa umple poienile...Recunoasterea clipei este un avatar...Introienirea asat imi este cunoscuta deja desi de fiecare data mi se sfasie venele de intins...Era nefericire dar nu mai sunt atat usor de convins...Eu am mai fost tarat odata in aceasta piata si mie mi s-au mai taiat pe rand: fluierele picioarelor, genunchii, madularele zise maini si osul ultimul de la tampla...In afara sangelui si a carnatilor dati pe gratis la urma nimeni nu mai stie despre praful acela ce le umpluse gurile...Tousche! Tousche! Tousche!

se da ingerul neamenintacios niciodata...resemnarea e floodata...

vad inca ingerul imbracat cu baticul strans pe frunte si cu nodul in spate intre cozile impletite milimetric, cu camasi cu maneci largi si cu blugii trapezi...vad ingerul cu ochii inchisi si vibrand in aerul umed si cu buzele tremurand vinete de frig...ploua si el dansa...dansa dansul ploilor in crang...in inima mea pe cand plang...dansa...dansa...dansa...

Se da ingerul dansand roticios si vibracios asa cum numai el poate si stie...

Nu era nevoie ingerule sa-mi iei si aripile alea pictate de cu seara sau de-cu-seara sau si mai frumos de*cu*seara sau...mai stie nexus cum...mai, era doar de ajuns sa imi dai o secunda drumul catre curtea din spate si sa-mi dai o lopatzica(asa am vrut sa diacritizez eu) si o gramajoara de pamant si sa ma lasi sa desenez...Nu fac melci si nici nu fac pauze...Muncesc numai sa fac ingeri...Ce daca sunt de nisip? Da ce nisipul nu are ingerii lui? Este si asta o metoda sa bati la poarta...cu clepsidrele...ca ti s-a sculat cheful sa dai vina...ba pe postas ca are ceva cu cutia ta...ba pe laptareasa ca are ceva cu vacile...ba pe tomberonul de gunoi ca si-a lasat duhoarea pe casa scarilor...\"rastigneste-l pe Nazarinean!\"...cine crezi tu ca a stiu atunci ca se scrie cu Rasstigneste-L? Eh, bine, au presimtit da de stiut...Nu mai am decat acele lacrimi sapand in obraji. Navoade de piatra? la ce bune? Apele nu se mai lasa incoltite nici macar cu o chirie platita la vreme si nici macar diminetile nu mai poti fi sigur de cocosi...Care cocosi vei spune? Pai aia din varful bisericilor teutone...Aia! Ca n-are alalalt inger timp: mie sa nu-mi vi cu povesti! Are si rade...pai Noe, papa, nu s-a sculat in apusul ala de soare oarecum ametit? Pai nu ti-a zis direct: de unde luam Doamne lemn pana maine? Iata de ce zis: Fiewce secunda este pentru mine ziua Ta! Dar cum n-am vezi tu si mai ales simti tu destule secunde atat de lente sa-ti zic tot La Multi Ani ma impac cum ca esti vesnic si atotprezent si atotpotent...Asa incat telepatic te conjur: bate si omul la poarta cu inima lui aia mare...da-i si tu prilej de pahare!

Se da ingerul explicacios

Se lasa urmele lungi si separate de nestiutele omenesti dare de aripa de inger...Zapada se naste alunecand printre ingeri, printre feliile de aer - zise in cea mai dura speta respirabile - si ne umplem uite-asa de cu seara cu sufletele celor ingeriti inainte de vreme...sau mai bine zis la vremea lor de ingerit...ne raman numai acele aplecari catre ceasurile sase cand pana la ceasurile nou a se va face in lume intuneric...de cu seara zic. Si din albe senzatii vom redeveni copii de odinioara, cautand cu buzele si ochii infipti in caderea fulguioasa atingerea clipei albe si moi...Stau si eu si ingerul dansand printre fulgii de nea trecuti de la sufletul si plansul meu de odinioara...Nu ma mai pot copilariiiiiii Doamne macar inca un fulg?

Se da ingerul dansuicios si fulguicios...

Constatarea
Sangelui curgand
Pe palmele tale
Stranse
In miezul cuvintelor
Pedeapsa.

Se da ingerul de care n-o sa mai scapi ca-i ingerul cuvintecios si nu cuvantaciios - grija mare - ;-)))

pe pasul ei dormeam alean
si-i mai zambeam golan prin geam
si ea radea cu ochii la salata
ca ar fi vrut si ea o data

si s-a miscat unduitoare
din metru-i lins a de picioare
si incepusem sa-nfrunzesc
tacand strigam ca o iubesc.

Se da ingerul privicios prin vitrine mereu prea jos, prea jos ;-)

Am promis sa comentez si iata o fac: Imparatul Constantin Cel Mare s-a crestinat numai pe patul de moarte existand la acele vremi ideea ca cu cat botezul este facut mai tarziu cu atat spala mai multe pacate si deci omul se poate duce in rai mai abitir decat daca s-a botezat normal...nu este insa asa.