Gheorghe Aurel Pacurar

Sarutmana Parinte si iertare ca ma inserez aici sa raspund distinsului Nicolae Tudor, clar, lucrator cu ziua in Limba Romana. Categoria aia de critici rontaind colturile literelor cum au invatat ei la scoala...odata...Iau titluri peste titluri, isi umplu peretii si apoi au dreptul, castigat in fata LR (ia ghici domnule ce-i ;-)) sa se dea mari. Este dreptul lor...Insa vezi dumneata in genere ii ocoleste talentul ca uleiul apa...Inspiratia ce sa mai zic...Si se Cioranesc intr-adevar samanic de corect si alung insa tot la Tutea ni-i salvarea. Nu folosea prea multe cuvinte si mai abitir si mai ales Necuvinte...Pline de snesuri...Deci: trec anii domnule Tudor...Trec secundele si se duc...Si viata...Si raportat la Mantuire ati pus straturile intr-adevar drept...Vorbiti tare frumos insa nu prea aveti nimic de spus...Iar despre Sfanta Scriptura distinse literat \"back away\" :) mai aveti pana a putea citii corect si cursiv Torah...Pe urma mai povestim...

Cu respect si aleasa consideratie
GAP

P.S. Se da ingerul incercand sa zboare domnuli NT asa de un abeeea soptit...GoTo texteleMele si acolo sa vedeti prilej de corecturi ;-) Vorba teutonilor: Viel spass!

Undeva departe de ochii, slovele si nonsensurile lumii acesteia stau ingerii mamelor...Ingerii mamelor au mainile asa apasate una peste alta parca intr-o asteptare continua, si au un miros de mama inconfundabil...Ingerii mamelor stau cuminti ca niste lumanari in noapte - si ce mai noapte Doamne - si cheama cu Lumina lor ingerii copiilor lor...Undeva, ingerii mamelor nu mai au suferinti, si lacrimi si ingerii mamelor zic, nu mai au nici aerul sa le faca vre-o umbra de rau...Ingerii mamelor tac toti deopotriva si mugurii pocnesc undeva noptile de dragul lor, numai in taina...Si atat de frumoasa tacerea aceea ne umple visurile si noptile si intoarcerile de pe o parte pe alta incat ingerii mamelor in tacerea lor zambesc in ceruri si daca pentru o singura clipa...

Se da ingerul mamei mele inca schiopatand si asteptand copilul sa vina dintre straini.

De-acum numai am sa te citesc...Promit...Toata lumea stie ca vorbesc prea mult :)

Mi s-a ingerit inaintea ochilor plimbarea aceea deja celebra in care maria sa preafacatorul de metafore dulci-prelungi - aici mi se face dor de inca fanusulneaguimdulunicul - sadoveanulsahistul vazuse prin trecerea neatenta si cum miezul de sunete urca in frunze si cum seva de ierburi se inalta in ceruri...A vazut si apoi a deslusit mai abitir toate acestea intr-o hainutacuminte de slove...Iata tot asa si acum, mi se afinalmangaiebucuros sufletul de secundavesnicoasa dordoloaie si frumoasafurtunoasa. te ploua talentul pe toate slovele tale alea nenascute ci intrupate.

Inevitabila aceasta infasurare a de rosu si a de coronite pe tample toate adastand cuminti intre spatialitatile lor definibile intre senzatia aceea de apasare si strangere si fotografiile din care copilul acela cuminte zambea obosit de festivitati unui fotograf pretios si rar, inevitabila indraznire a ingeririi dincolo de cuvinte si sensuri si...Se simte undeva departe curgand printre slove desurubarea aceea de stele tanjind dupa o Cale Lactee ... \"Nimic nu mai poate plusa\"...Numai gandul acela ascuns intr-un miros unic, rar si asteptand parca finalul acela inevitabil...Si tic...Si tac...

Se da ingerul bilelor rotindu-se in sensul mereu invers al clichetilor de stele.

Ce impletire aceasta de capac ridicat cu naivitatea si neacoperirea de lumina dinaintea cutiei domanei pandora...Curata impletire de culori, ale iadului si ale raiului deopotriva...Si in urma tuturor o cazanie definitiva cu gust de caramida...

Se da ingerul nechivotului de cutia Pandorei

Uneori, se apleaca dinspre intinderea sa opaca catre intinderea sa transaprenta urma ingerului trecut de cu zori prin poieni...Se fac diamante de licurici peste tot si se dezleaga la visuri universurile toate...Cu siguranta se va lasa candva ceata si cu siguranta ca cineva va povesti cu Atreiu si cu broasca aceea secularobatranostranutacioasa...Cu siguranta...Insa vezi tu urmele? Ele se sunt si se dau si se tin adanc infipte in inima ca si firimiturile din poveste sau ca ultimul chibrit al fetitei aceleia din frig...vezi...puiul de caprioara ar fi putut sa nu iasa in camp...insa secundele, colanele de secunde, nu mai au rabdare sa ni se faca neintamplare din viata si vin asa, ca niste sprijiniri in serile tarzii, undeva intre lacrimi, fuga si nesperata mirare de a fi...

se da ingerul sprijinindu-si capul asa pe o rama de cornier metalic si rece si parca nefiind...

Imi ineaca amintirile acea imagine tarzie de toamna fulguinda cu ruginiu, cu o poveste cu asfalturi inalte si un iepure fugind pe asfalturi...Si daca iepurele speriatul al putea sa dispara instant, si asfaltul asisderea, ar ramane fara de pricina acel gest al intoarcerii capetelor tuturor, a de mirare, dupa fuga...

A fugiiiiiii fugire, dulce amagire...

Se da ingerul fugiiiiiii desemnat de un calugar undeva zis MAx Picard...In lumea Fugii

Pe marginea luminii lasand bratele lungi paralele de aripoase, ingerul aduna de din respirarile sacadate si speriate frica caprioarelor adulmecand apele la izvoare, adierea vanturilor pe cand El \"trecea in racoarea serii\" si suvitele rebele de sare ce se coborau pe langa tamplele blonduite sprijinite de albastru...Cu sirurile de lacrimi se umpleau clepsiderele la ceasul preschimbarii de nisipuri...

Se da ingerul cu aripi de sare miscand valurile pe mare

Sarutmainile de trecereocitirea aceasta...\"Irini Paxi\" zice Ingerul acesta dormind undeva intr-o slova de litera cu peretii subtiati de fum si de umbre...maine de cu zori o sa intre apa in roua si va roua dinadins peste iarba de sub palma ta...Uite-asa de-a Irina...:)

Ce lunga invartire a cuvantului in gleznele timpului!ce deschidere a de desert intors pe dos de propriile lui fire de nisipuri! ce strigat in insasi esenta strigarilor! Spovedanie curata, curatitoare si sfasietoare de coaste pe dinlauntru cu inima sfasiind in afara...alb de oase plans prin cuvinte!!!

Se da ingerul ce nu mai trebuie a se spovedi!

La apusul soarelui pe pamanturi se intind umbrele ingerilor celor mari...Unii zic ca i-ar fi simtit \"cum treceau in racoarea serii\"...aveau cinci metrii de suflet inalt si vizibil numai uneori si numai cu coltul inimii...uneori.

Ingerul mangaia lacrima
Ingerului care tocmai
Ii mangaia lacrima...

Se da ingerul haiku cu aripile intinse dinadins catre miezul lunii...

Este un sentiment acesta al ingerului ramas singur in poiana cu licurici, privind dinadins si in intuneric catre Doamna cea Frumoasa din balansoar...Este ingerul acel dandu-se pentru darea de sine si aplecat catre mangaierea lina a unui medalion cu chipul Sfintului Protctor al Copiilor...Inimile si visurile lor, de ghemuri de viata cu genunchii adunati la gura fac sa se desire pe ceruri luminile planse de comete...si stele...si iele...pana cand apele se aduna la valtori nedefinite si scrijelind peretii icoanelor ... Cu mozaicuri de cer si aripi albe de ingeri...

Se da ingerul singur si cercul lui alb de lacrimi ingeresti luminand noptile

Si deodata se aseza ingerul langa gandul meu despre tine...Statea si se intemeia ca un zid de refugiu, ca o transeeeeeeee langa nicodimoaghiritosagetilenevazute si astepta ca un alb deschis la inima sa vina secundele alea inevitabile...Secundele gandurilor zic, mult mai ingeresti si mult mai inalte decat cele ale ceasurilor normale, cenusii, pietroase si scrasnind cu nisipul pe sticla clepsidrelor...Si intre toate cate se sunt mi se asterne ingerul sprijinindu-si aripa de moalelesufletulmeu si mi se face primavara de slovele tale...

Se da ingerul gandind a alb intre gandurile violet a de amurgit

------------------------------------------------------

Glont: \"Ma simt legat prin sete de vietatea care va muriiiiiii (7 de i caci este un gest lung, umed si cu boabe mari rubinii umpland incet izvorul) la ceas oprit de lege si de datini\"

Prosit!: S-a fost nu aruncat ci tras din tramvai, nu de catre un \"coleg si confrate\" ci de un inger...A fost dus la ingerit cu caprioarele lui...

Deci: \"mananc si plang, mananac si plnag, mananc...\" - Cu M si P mare numai poetiii.

Iar sunt oameni prea seriosi...Nu te necaji Anca pentru ca Alma s-a molipsit de la criticii aia duri...Ea e buna ca o paine si de aia zice...Desi, seriozitatea tristo-serioasa se ia...scriiiiiiie cum vrei tu asa sa linsune bine...mie-mi place mai mult luntriii fiind cu 3 de i este ca o puncte a de Sfanta Treime...Desi in vietile noastre punem de multe luntre - ce plat si a elefant fara coada suna - esentiale raman luntriiile alea incorecte dar sfant definite...Si pe mine ma corecteaza domnul Geana Bogdan si sunt onorat sa aflu de la un doctor in Literatura limitele mele...Nu-l contrazic niciodata ca el este profesionist adevarat insa ii zambesc de cate ori ma trage de urechi...imi place nespus cum scrie...nu tot timpul dar placut de des...Alma este doctorita :) una teribil de buna ... insa nu de litere ...mai ales de trupuri si uneori de suflete...

Am alergat descult
Prin noaptea siderala a ochilor tai
Cand universul se nastea...

Stele mi-au sfasiat pieptul
Si ochii
Si buzele
Sangele lor alb incarnandu-se centrifug
Dupa fiecare lacrima alba
Suflet alb
Iubita mea...

Priveste-ma in fiecare noapte
Sfartecat
Pe Calea Lactee.

------------------------------------------------

Mirare: Mi-au adus aceste slove o poezie veche de ...18 ani!!!

Se da: ingerul amintirilor multe ...

Amirosind a talent de intrezareste sirul cuvintelor tale...Lasa nisipurile sa-ti invaluie gleznele inainte de a bea din apele lacrimilor subtiata si groasa vopsea...Te va invalui mirosul de brad care-ti sprijina slovele si globurile atarnate de aripile ingerilor albastri iti vor desena innoirea...

Se da ingerul despicand cu miresme de brad Craciunul
-----------------------------------------------------

Adica: Bodypainting se-aduna la unul. Si vine Ajunul...:)

Uneori, picura tacerea din netacere, asa...asa cum se consuma unori degetele ploii pe geamuri...Si atunci se adie pe subtire pielea noastra vibratii asa...asa ca si ridicarea a nedumerire din ochi si buze...Uneori ingerii ne mangaie de cu seara inimile si coastele noastre pe dinlauntru si ni se face semn sa mai traim o secunda...macar o secunda...

Se daruieste un inger de talent desenat cu o pana de inger in conturul cuvintelor albe

Asta a fost intr-adevar o amintire pe cinste asezata intre secundele astea rotitoare precum albul din fulgi printre firele acestea plumburii de cer...Printre slovele teologicoculese de explicatii a de morala si de asumare davidobetsebica de pacate de lasat barbi si paruri lungi mai niscaiva decat Samson, mi-a facut bine acest remember de ranuiala in neranduiala ei si de slove lasate de oameni frumosi si frumoase sa se ninga asa a de iarnoingerirea amintirilor...Zambesc si ma gandesc la Rasputin, al lui Grigori, iesit obosit din camera tarucului Alexei si zambindu-i felcerului de curte regala: \"nu reusesti sa vindeci oamenii ca nu ai suflet! Poftim, eu am cateva sute de autopsii la activ si n-am vazut niciodata sefletul de care tu vorbesti! Nu l-ai vazut? Dar amintirile si sentimentele le-ai gasit in autopsiile tale?\"...Iata frate Rasputin, excomunicatule, si incapabilule sa definesti vederea in duh relativ la vederea vie (la urma urmei intre schizoid si dementia dupa pshianalistul des Fisches) cum felcerii fac regulile razbunarilor inainte de Preasfanta...Iata de ce zic ca dam doi ingerasi de amintiri si de amintit frumoaselor dumneavoastra amintiroslove poleite in magica dezlegare de senzatii...Frumoase amintiri poetesa Doamna.