Geronimo Trascau

Privesc în jurul meu...Neîntreruptul cerc al orizontului se închide în fața mea.Merg încet, călcând pe buruieni și trcând pe lângă tufe de scaieți care aproape că-mi ajung până la brâu.Monotonia

De pe marginea prăpastiei lumea pare mai frumoasă. De ce? Pentru că devii conștient de faptul că poți muri. Și murind, imaginea care te atrage se pierde. Lumea văzută prin ochii tăi va

Străine, lumile concordă în amintiri ce le-au fost șterse De strălucirea vreunei perle pierdută-n adâncimi imerse,... Din fulger făurit talazul la țărmul visului se sparge Acolo unde trupul mării

Pe brațul alb de ceară, din ochiul de lumină, O lacrimă purces-a timidă să coboare Când în fereastra oarbă privirea ei senină Din inimă de crivăț a dăinuit o floare... Cu fir de umbră vălul îmi

Știați că toaleta, pe pământ, este stația de autobuz către lumea cealaltă? Într-o zi m-am gândit să vizitez această lume, așa că, am intrat în stație și am așteptat viziunea...care nu a întârziat

Când primii fulgi să cadă-ncep, Când vântu-i pus pe sfadă, În cramă butiei dau cep Și beau șezând pe-o ladă... Iară când totu-i alb deja, Când focul arde-n sobă, Doar eu și dragă cana

Primește cupa cu venin satir iubit al plebei Și mori socratic în amvon sub zidurile Tebei – Căci sprijinit pe Decalog ai strâns în juru-ți oaste Pornit ogoarele să-ngrași cu trupurile

Au dispărut de-acum și umbrele ce însoțeau plecarea zilei Ca un alai de ciocli ce-și urmau stăpâna, Făcând pe la răscruci din când în când cu mâna, Întunecând treptat întreaga slovă a

Apologeți ai pâclei din cranii lucitoare Strigoiul rațiunii vă bântuie-asudat,... Din oul lui Columb uitat în clocitoare Ați reușit a scoate un epigon ratat! Nu fur din cimitire coroanele de

Un ochi de apă mi-a arătat într-o zi Adevărul! Un colț din cerul senin, o pasăre sau o frunză, se răsfrâng în oglinda lichidă,... însă micul ochi de apă nu păstrează nici una dintre aceste

Când Hamlet te-a scăpat din mână pe treapta neagră de granit Ecoul îndoielii sale în praful sterp te-a urmărit Și secole de-atunci te cheamă prin borta ce-a ajuns ruină Străinul glas uitat de

Cunosc un tip care a reușit să-și scoată bățul din fund. E tipul cel mai de treabă pe care-l cunosc. Firește, noi, niciodată nu vom fi în stare să facem asta căci noi suntem oameni normali. Noi

Ești singur la o masă în grădina unei taverne uitată de lume...Săruți din când în când berea înspumată și privești printre ramurile înfrunzite cerul pătat de norii albi veniți poate de la capătul

Comisia de cenzori: Lady of Ice, Blue Bitch, Emilio, Omer, C.Ciotloș, Alooper Azi la prânz am avut aspirină! Încă îmi este foame! Primiți vă rog, scuzele mele... rumeg versuri dar foamea

Cu greu zgâriată printre “flori de mucigai” de un epigon al scriitorului antic Tudor Arghezi Ci cu nesaț culeg din metropolitanul smog Cuvinte ce ades îmi frâng avântul, Din gropi adun idei

Liniștea răpusă-ți fie când îmbraci veșmântul cast căci domnițele-n saloane te știu toate pederast, vei lăsa toga albastră vreunui senator flămând și vei părăsi cetatea care te-a gonit

de mult voiam să-ți scriu moșnege dar mai mereu sunt beat, nu am păreri de rău se pare și m-am cam săturat!... O raclă-aș vrea cu-a ta desagă să îmi aduci curând căci vântul morții-mi suflă-n

Þi-ai sărutat distrat copilul căci mobilul îți alunecase în cristelniță... Furișată, privirea alunecă spre frumoasele picioare ale vecinei îngenuncheate, în vreme ce rostești un „amin” lipsit

Afundă-te în criptă! Cu nimbul zdrențuit dai lustru ghetelor cazone sărmană amintire a unui rai pierdut,... Mă-ndemni să-mi fac veșminte din tainele vulgare a-unor minți obscure, mă-ndemni să

Prietenilor mei(se știu ei!)! Ascuns în spatele țigării îmi ronțăi flegma paranoic, iar tu din capătul frigării, pătruns de geamătul minoic,... mi-arunci un os... Îți mulțumesc, mă urc pe

Mi-au furat actele, banii, chiar și ceasul, în vreme ce dormeam pe bancă în parc.Mi-au lăsat doar un codru de pâine și ziarul.Dar nu-i bai, Vreme frumoasă e, copaci sunt, adie un pic

Nu sunt curva zeilor! Cu limba despicată, în sfârcul auriu, Alung demonul vieții din laptele-aguriu – Madona mă privește iar zâmbetu-i deșert În clipele de rugă îmi cere să o