Poezie
Fără sens
Scrisă în Mâțărie
1 min lectură·
Mediu
Prietenilor mei(se știu ei!)!
Ascuns în spatele țigării
îmi ronțăi flegma paranoic,
iar tu din capătul frigării,
pătruns de geamătul minoic,...
mi-arunci un os...
Îți mulțumesc, mă urc pe masă,
iar ștreangul îmi agăț de lustră...
Din os îmi făuresc grimasă
și spânzurat în locuința mea lacustră,
mă nasc frumos!...
Stupide zori, stupide stele și ravine,
stupide vorbe, cupide arome,...
în lumea noastră pietre și bovine
au stat la temelia vechii Rome.
De cari sunt ros!...
Greoi m-am ridicat din sterp
iar capa îmi arunc pe soare;
închide ușa că îmi pierd arcușul,
iar lipsa de cuvinte doare!
M.T.(12.04.2003)
001872
0