Poezie
Eu și cana mea
1 min lectură·
Mediu
Când primii fulgi să cadă-ncep,
Când vântu-i pus pe sfadă,
În cramă butiei dau cep
Și beau șezând pe-o ladă...
Iară când totu-i alb deja,
Când focul arde-n sobă,
Doar eu și dragă cana mea
Mai stăm încă de vorbă...
În miez de noapte, pe-undeva,
O cucuvea grăiește.
Pe-aici doar plină, cana mea
Molcom, mai povestește...
Spre dimineață au tăcut
Și cobele și vântul,...
Mai am o bute de băut
Și-o fac cu tot avântul...
Dar iată zorii cum răsar
În lumea diafană,
Pe când ușor, surprins tresar
Că goală-i a mea cană...
Când zorii lasă peste lume
Norod de fulgi să cadă,
Nimic cu cana având a-mi spune
Am adormit pe-o ladă...
012.021
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Geronimo Trascau
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 113
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Geronimo Trascau. “Eu și cana mea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/geronimo-trascau/poezie/25953/eu-si-cana-meaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Cât despre cană...mie mi-ar suna bine prezența cuvântului din două în două strofe,așa cum este la începutul poeziei! E doar părerea mea...