serpii negri fara sat
mi-au mancat durerea
a ramas in urma zat
a ramas tacerea
doi de doi de doi de tot,
pana uit de mine,
si-nca doi de doi sa pot
sa ma-ndrept spre tine
pas si zbor si
Semn de carte, ratacire
printre file vechi, de miere,
glasul ce iti cheama slova
e cand raset, cand durere...
Deget alb si trup molatec,
leganat in prag de seara,
poate ca citind in
Cantecul din zori ma uimeste,
E inalt, si ardent, si mi-e scut,
Vantul, rascolind se-nteteste...
Perioada de zbucium sau rut...
Cerbii albi pasc lumina sub stele,
Iarba creste grabit printre
Cenusiu de siberii ascunse,
geamat clar de vant dezgolit,
scartait dur de osii neunse
si un drum, serpuind obosit.
Noi zapezi rascolind nemurirea,
intr-un un mar, de un rosu aprins,
incalzesc
Am numarat toti spinii, rand pe rand,
Si s-a aprins, firav, sub frunte-un gand…
E-atat de frig si ceata uneori,
Incat as vrea sa-i pot schimba in flori.
Ingenunchez, atenta, si-i
Dimineata aceasta este, ca intotdeauna, mai bogata cu un gand....desi afara ceata isi cerne aburul, incapatanandu-se sa ascunda deopotriva aur si noroi, undeva, intr-un colt din sufletul meu, lebede
Se desteapta-n mine un instinct primar
Timpul se comprima, rupt din calendar,
Cad prin geamuri stele, luminand grotesc,
Oamenii se-nseala, fura sau iubesc.
Se aprinde iarna... intre noi
Mi-e foame de nori ce se-alearga,
de pasari tipand ragusit...
De zile ce-s viata intreaga,
de focul de ultim chibrit.
Mi-e sete, iubite, de taina
ce-o simt inflorind intre noi,
si-as vrea sa
Hai sa fim indecenti intr-o lume in care
Ard zapezi inutil, si pe strazi felinare
Se aprind palpaind, de tristeti coplesite...
Hai sa fim indecenti caci e iarna, iubite!
Intr-un colt, la o
M-asteapta iarna s-o cutreier,
se-aseaza alb, pe frunte-un greier,
si canta iarasi, dulce-amar,
un mar uitat in buzunar....
de-ar fi sa pot cuprinde vise,
as desena si legi nescrise
ar
La mijloc de ape, la mijloc de dor,
Rasare durerea, incepe un zbor...
La capat de ceata, la capat de vis
Ma pierd in iluzii, salvez un proscris...
La vreme de seara, la vreme de
Am plumb pe aripi si ma frang
Si cenusiu in palme strang
Am plumb pe ganduri si pe pleoape
Si se despart in mine ape...
Miroase alb, a toamna sparta,
A crini uitati in alta
Nisipuri dulci, nisipuri sarate,
Isi imprastie in mine luminile toate…
Cu degete si buze calde, arse de vant
Imi tot repet ca SUNTEM, ca SUNT….
Si cuvintele imi cad,cenusii, la
Nu stiu de ce, ma simt si ma complac intr-o perpetua asteptare....intr-un zbucium care se hraneste si creste din el insusi, pana ce ajunge sa ma sufoce cu omniprezenta, cu zbaterile, cu nelinistile
Miez de februarie, rece si taios….cateva strazi ale orasului mi-au chemat in dimineata asta pasii…i-au asteptat flamande, cenusii si seci, pregatite parca sa ma duca oriunde altundeva numai la
Era acolo...se izbea de pereti, ca o pasare isterizata de perspectiva lipsei de albastru...Era acolo si evident, isi uitase drumul catre imparatia tainica unde dispar senzatiile traite cu pretul
Pasesc desculta pe pajistile albastre ale visului...Undeva, intr-un colt senin de suflet, rasare aurul gandului: AI VENIT! Si fumul cenusiu al asteptarii se imprastie, spulberat de curcubeul
Ca o paiata trista privesc la scena vietii,
Si nu ma-ncanta, tainic, nici visul tineretii...
Un orb printre surasuri,un mut printre cuvinte,
Un pas curmat deodata ce striga INAINTE!
Si
Adesea peste suflet un abur se asterne
Si picuri rari de ploaie nemarginirea cerne...
E o chemare dulce, de zbor neterminat,
E inc-o nopate alba ca un sonet uitat...
Si poate rasuflarea
Durerea din mine devine fizica, palpabila, vie...ma chircesc neputincioasa, in fata unui adevar simplu, medical si rece: trupul imi urmeaza cel mai adesea sufletul, ii vine in intampinare cu gemetele
Ingaduieste-mi sa mai fiu albastra,
Sa rup tacerea in fasii marunte,
Sa inventez uimita o fereastra,
Si sa privesc lumina-ti cum patrunde.
As vrea sa-ntampin zilnic o caleasca
Si armasarii sa
Respir adesea prin nelinisti multe
Cand mlastini albe ma inghit incet
Si universul nu mai sta s-asculte,
Si undeva mai moare un poet...
Ar fi usor sa schimb dureri pe hrana,
Hai iubite, pune-mi mâna pe tâmplă,
Fii cuminte, sălbatic sau dur,
Și mai spune-mi că minuni se întâmplă,
Sau că ceru-i albastru și pur.
Hai, fii tu și încearcă de toate,
Să mă simți, să