Clipe
serpii negri fara sat mi-au mancat durerea a ramas in urma zat a ramas tacerea doi de doi de doi de tot, pana uit de mine, si-nca doi de doi sa pot sa ma-ndrept spre tine pas si zbor si
Clar de luna
Semn de carte, ratacire printre file vechi, de miere, glasul ce iti cheama slova e cand raset, cand durere... Deget alb si trup molatec, leganat in prag de seara, poate ca citind in
o alta Siberie
Cantecul din zori ma uimeste, E inalt, si ardent, si mi-e scut, Vantul, rascolind se-nteteste... Perioada de zbucium sau rut... Cerbii albi pasc lumina sub stele, Iarba creste grabit printre
ianuarie
Cenusiu de siberii ascunse, geamat clar de vant dezgolit, scartait dur de osii neunse si un drum, serpuind obosit. Noi zapezi rascolind nemurirea, intr-un un mar, de un rosu aprins, incalzesc
Urlet
Am numarat toti spinii, rand pe rand, Si s-a aprins, firav, sub frunte-un gand… E-atat de frig si ceata uneori, Incat as vrea sa-i pot schimba in flori. Ingenunchez, atenta, si-i
poezie simpla
Se desteapta-n mine un instinct primar Timpul se comprima, rupt din calendar, Cad prin geamuri stele, luminand grotesc, Oamenii se-nseala, fura sau iubesc. Se aprinde iarna... intre noi
Cantec pentru tine
Mi-e foame de nori ce se-alearga, de pasari tipand ragusit... De zile ce-s viata intreaga, de focul de ultim chibrit. Mi-e sete, iubite, de taina ce-o simt inflorind intre noi, si-as vrea sa
Tie
Hai sa fim indecenti intr-o lume in care Ard zapezi inutil, si pe strazi felinare Se aprind palpaind, de tristeti coplesite... Hai sa fim indecenti caci e iarna, iubite! Intr-un colt, la o
dupa-amiaza de decembrie
M-asteapta iarna s-o cutreier, se-aseaza alb, pe frunte-un greier, si canta iarasi, dulce-amar, un mar uitat in buzunar.... de-ar fi sa pot cuprinde vise, as desena si legi nescrise ar
cuvinte
La mijloc de ape, la mijloc de dor, Rasare durerea, incepe un zbor... La capat de ceata, la capat de vis Ma pierd in iluzii, salvez un proscris... La vreme de seara, la vreme de
simbolism de martie
Am plumb pe aripi si ma frang Si cenusiu in palme strang Am plumb pe ganduri si pe pleoape Si se despart in mine ape... Miroase alb, a toamna sparta, A crini uitati in alta
eu
Nisipuri dulci, nisipuri sarate, Isi imprastie in mine luminile toate… Cu degete si buze calde, arse de vant Imi tot repet ca SUNTEM, ca SUNT…. Si cuvintele imi cad,cenusii, la
No name
Ca o paiata trista privesc la scena vietii, Si nu ma-ncanta, tainic, nici visul tineretii... Un orb printre surasuri,un mut printre cuvinte, Un pas curmat deodata ce striga INAINTE! Si
Gand de seara
Adesea peste suflet un abur se asterne Si picuri rari de ploaie nemarginirea cerne... E o chemare dulce, de zbor neterminat, E inc-o nopate alba ca un sonet uitat... Si poate rasuflarea
SCRISOARE
Ingaduieste-mi sa mai fiu albastra, Sa rup tacerea in fasii marunte, Sa inventez uimita o fereastra, Si sa privesc lumina-ti cum patrunde. As vrea sa-ntampin zilnic o caleasca Si armasarii sa
RANDURI
Respir adesea prin nelinisti multe Cand mlastini albe ma inghit incet Si universul nu mai sta s-asculte, Si undeva mai moare un poet... Ar fi usor sa schimb dureri pe hrana,
INDEMN
Hai iubite, pune-mi mâna pe tâmplă, Fii cuminte, sălbatic sau dur, Și mai spune-mi că minuni se întâmplă, Sau că ceru-i albastru și pur. Hai, fii tu și încearcă de toate, Să mă simți, să
