Poezie
Clar de luna
1 min lectură·
Mediu
Semn de carte, ratacire
printre file vechi, de miere,
glasul ce iti cheama slova
e cand raset, cand durere...
Deget alb si trup molatec,
leganat in prag de seara,
poate ca citind in taina
viata basm sa ti se para...
Si-ndreptand cuminte ceata
nerostita a gandirii,
risipi-vei, indrazneata
toata rostuiala firii...
Heruvimii or sa-ti cante,
la fereastra ta cu luna,
tie, celei ce adesea
impletesti in cer cununa...
Da, te uita, dulce zana,
inaltand gingas grumazul,
este el, in pragul casei,
asteptand sa-i dai obrazul...
Cu fior nestins de patimi
te ridici, prin voaluri albe,
si pasesti usor, sfielnic,
stralucind a tale salbe...
Ii dai mana, te cuprinde,
stelele rasar deodat\'...
Fie-ti sarutarea dulce,
fata mea de imparat....
Braila, 14.08.2010
012999
0
Interesantă poezie. Am observat că ai ales anume 7 catrene, nu știu dacă intenționat sau nu. Din ce-mi amintesc din liceu numărul de substantive/adjective > verbe/adverbe pot spune că este un text descriptiv. Nu știu ce anume descrie, nu există o mare imagine comprehensivă, însă bănuiesc că descrii niște sentimente. Nu de dragoste însă. Probabil tandrețe. Rima este încrucișata cu mici scăpări însă este o alegere bună. Mi-a plăcut foarte mult că ai respectat o măsură constantă de 8 peste tot în afară de ultima rimă unde ai 7, la fel ca numărul de catrene. Ai făcut un compromis rimă/măsură interesant.
Eu cred că poezia înseamnă rimă, măsură, rigiditate, calcul și simboluri. Poate pe alocuri și un neologism - un make up probabil, căci ce am fi dacă nu ne-am adapta la modernitate. Și mă bucur să văd că altcineva crede la fel.
Mult succes în continuare.