Respir adânc, grăbesc spre locul nostru.
Pustie-i strada și abandonate
Ca niște crizanteme-n stil rupestru
Par casele vădit însingurate.
Cu mare șarm, de veci uitate,
Ard stelele pe
Nemuritoare și divine
Sunt clipele de farmec pline
Descoperite-n parcul gol,
Când zgribulită și murdară
A noastră dragoste amară
O cioară-o cântă-n si bemol.
Ca monstruoase anecdote,
Inspir melancolie fină
Prin branhii pline de lichid,
Iar o copită -mi stă în vid
Tot încercând să mă susțină.
Și văd cum adormite stoluri
De stele dalbe, galaxii,
Topesc neantu-n
