Poezie
eu
1 min lectură·
Mediu
Nisipuri dulci, nisipuri sarate,
Isi imprastie in mine luminile toate…
Cu degete si buze calde, arse de vant
Imi tot repet ca SUNTEM, ca SUNT….
Si cuvintele imi cad,cenusii, la picioare…
Chiar fac un concurs – care doare mai tare,
Cu hohot nebun ma-mpresoara tacute,
Vorbele mele, ale tale, nascute….
As vrea sa le strig ca-s doar carne si dor,
Ca diminetile uit cateodata sa mor,
Si uneori chiar reusesc sa ma-nchin
Unui idol de piatra, strain….
Dar buzele mi-s doar desenate,
Une poupee cu gene false, pudrate…
De pe raft le zambesc incurcata….
E o lume la fel de pudrata….
Braila, 11.09.2008
002450
0