george vasilievici

mă duce cu gândul la poetul american Charles Simic.

\"VORBIRE DE SEARÃ

tot ce n-ai înțele vreodată
te-a făcut ce ești acum. străinii
pe care i-ai suprins pe stradă
privindu-te. erau ei, poate, atotvăzătorii,
iluminații? ei știau ce tu nu știai
și te lăsau tulburat ca de un vis straniu.

nici măcar lumina nu rămânea aceeași.
de unde venea lucirea aceea densă?
și mireasma, ca și când ființele de basm
erau crescute și hrănite cu căpițe de fân
pe acoperișurile risipite-ntre norii înserați.

n-ai înțeles nimic pâna-acuma!
ai iubit îmbulzeala de la sfârșitul zilei
ce ți-a adus atâtea enigme.
era mereu cineva pe care trebuia să-l întâmpini
dar care nu te așteptase, cine știe de ce.
sau te-așteptase, dar, prietene, nu aici.

trebuia să fi trecut strada
și să te iei după femeia desigur nebună
cu șuvița ei de păr roșu ca sângele
fluturând în cer ca un țipăt.\"

Charles Simic, Cartea zeilor și a diavolilor, ed paralela 45.

asta doar la nivel de mediu poetic, de ton, cu toate că poemul tău pare mult mai rafinat pe gen. nu as ști cum să-i spun. ramele alea fac diferența. viața în poze clipă de clipă.

paragraful cu porcii, cel cu drumurile pe care le suporta pamantul, cel cu cerul lila si cel cu broasca sunt ele luate separat niste poeme foarte reusite.

mă bucur mult pentru tine.

va multumesc pentru incurajari.

multumesc pt lectura.

ceva de genul a ce? si nu trebuie nimic parerea mea. coapsele unei femei se intrevad in ochii ei. nu trebuie sa se ofere partial privirii.se aud ritmurile tobei are cu totul alt sens decat am o toba mica si galbena.... adica ce propuneti aici este lipsit de respect si profesionalism. fonetica ar fi una dar aprofundarea pe care o propuneti pe langa faptul ca+i mai banala decat banalul este numai una din sutele ce pot trece prin mintea oricui. de ce ati ales exact aceasta varianta? pe scurt mie personal mi se pare complet aiurea sa ii propui cuiva o deturnare de sens ce nu are legatura cu el.

ce spuneti aici? poemul e slab de nici măcar nu-i poem. iar imaginea cu fluturii este ridicola din moment ce ei oricum nu infloresc. dacă nu mă însel cele ce înfloresc sunt florile. dar ce fac fluturii? cine știe oare?


ultima strofă este patetică. gestul de a lasa usa deschisa este gratuit. puteai lasa fereastra era mai sanatos.

poemul în ansamblu pare o smiorcăială de copil alintat. nu zici \"să ne prefacem că eu am murit\" zici \"am murit pentru tine\" restul e frecție. nu muri că nu te las cam așa.

mada poemul asta-i dens si tare ca sangele inchegat.omul e o zgaiba mereu in pericol sa sangereze, sa doara sa se vindece si asta ma uimeste ca vindecandu-se moare. din moment ce te simti o rana pregatita sa te-nveleasca o coaja de zgaibaeste normal sa inceapa usurarea prin excludere a ceea ce presupune o zgaiba omeneasca. nu mi se pare nimic mai firesc ca pe scara de valori ale tale, inima sa fie deaspupra inaltarii si ca sa poti ajunge la ea sa se treaca obligat prin inaltare. imaginea din final nu are legatura cu l.s.d ul, numai cine vrea sa se reduca pe sine la asta vede asta. e mai degraba o imagine absurda cea a bicicletei fara lant si traseu desi un drum exista din moment ce se pedaleaza. un sisif fara bolovan urcand o panta perfect orizontala.

domnule Parvescu, aratati-mi si mie un inger cu iluzii. de ce si pt ce si-ar face ingerii iluzii?

Emilia, nu, nu, nu e vorba.

ce incept salb de text \"intr-o lumea ideala eu as desfiin ta cultura..... haha. intr-o lumea ideala nu mai existi nici tu nici cultura care sa te frustreze.

cu tot respectul Leonard si fara nici o suparare dar si acolo unde nu iti permite imaginatia sa patrunzi se poate gasi mai multa poezie decat pana unde imaginatia ta patrunde. ca sa propui schimbari sau sa faci afirmatii de genul celor facute de tine, trebuie sa intelegi textul, nu sa ii reprosezi lui ca imaginatiea ta nu iti permite. asta este problema ta. imaginatia iti permite orice altfel nu este imaginatie. daca spui \"sunt\", esti? dar daca nu spui \"sunt\" esti? este un poem socialist ca o promisiune batjocoritoare.

sapam si auncam pamantul inainte este tot una cu sapam si aruncam pamantul peste umar. un viitor de pamant ajunge trecut de pamant. si cum dracu sapam si aruncam pamantul inainte? am sapat de doua ori si inainte a fost mereu in jos, acolo unde se adanceste.

ce capitan la cinspe ani? la 15 ani eram capitanul echipei de folbal, doi ani de vacanta nu am avut niciodata si nu am mizat pe nimic dar totusi sa intrebam efectul daca este implinit.

1. ce e prea de poanta si de ce?
2. pe ce efect am mizat?
3. de ce nu se implineste?
4. cum ar fi textul asta un banc implinit?

uite ai spus toate astea si eu vreau sa stiu ce inseamna asta vis a vis de textul meu. sper sa imi poti explica pentru ca altfel comentariul tau va fi banal, neargumentat si plin de clisee grave, adica folosite prost. spui pe ce efect mizeaza textul si insinuezi ca ar fi mai repede un banc nereusit decat un poem reusit. toate astea nu fac doi bani fiind ca si cum m-ai face prost dupa ce mi-ai spus ca unu si cu una fac unuuna. deci daca ai ceva serios de vorbit sau chiar haios, dement schizofrenic, ganduri ucigase, orice, putem vorbi, dar nu mai scrie comentarii din astea sub textele mele. nu ma intereseaza parerea celor ce stiu literatura si subinteleg ci a celor ce nu stiu si o inventeaza.

și se trezesc chinezi?

da, se poate. puteti comanda cartea la adresa gvasilievici@yahoo.com. lasati adresa completa si plata se face la livrare.

cei ce doresc cartea trebuie informati ca nu o vor gasi in librarii. o pot comanda insa pe adresa mea de email gvasilievici@yahoo.com sau pe adresa editurii tomis_revista@yahoo.com.

va multumesc tuturor pentru gandurile frumoase si imi cer scuze ca am raspuns cu intarziere, abia acum am vazut postarea.

sigur cel mai bun poem al tau, cel mai puternic. cu toate ca ultimul vers creeaza o familiaritate ridicola pe langa ce a fost pana acolo. dar nu iti zic eu cum sa faci. pare un semn de maturizare completa acest poem.

ai grija sa nu te curentezi sau si mai rau sa stai cu capul in jos cand te pisti. apropos...mai ai salopeta aia rosie ]n care iti cautai in pedagogic organul se ii determini identitatea? aia in care veneai la radio cand eu puneam muzica si tu lucrai? Amsterdam? vrei sa zici satul de vacanta cu iarba in loc de mici?

ciudata remarca ta cu umanitarul. m-am simtit foarte inuman scriindu-l. mie mi se pare absolut egoist de la inceput pana la sfarsit. ca si cum as avea o parere asa de buna despre mine incat nu pot sfarsi decat prabusit umil la picioarele mele. cel in care cred este o amintire mai mult intuitiva cu mine mai mare. de mine ma rog cazand in genunchi si atunci neiertator imi dau un pumn imens in gura.

iti multumesc dar nu e doar asta. mai mult nu voi spune fiind ocupat cu cititultextelor recomandate.

si acum sa revin la text pentru a nu face afirmatii gratuite cum se obisnuieste pe aici.

poemul tau seamana cu mormantul unui poem. el nu are nimic viu. poate doar steluta aia galbena pe care ti-a asezat-o pe cruce un foarte bun prieten. sau poate ma insel si a fost un necunoscut ce te-a confundat. se vede ca te-ai apucat sa scrii poemul fara sa stii incotro merge, adica asa cum reiese din text ai fost singur si in fata poemului, in nici un caz nu ati fost impreuna.

iti plangi de mila de la inceput pana la sfarsit, te minimalizezi absolut gratuit, fara sa realizezi o contradictie puternica, a ceva, orice, prin aceasta atitudine. ritmul este lent. cuvintele lasate in paragina. ideile tale nu au forta de a genera poezie. ele par a veni mai degraba din dorinta de a scrie poezie decat din nevoia vitala de a scrie.

\"cine eram eu
așteptând singur pe banca aceea
o iluzie sau o vedenie sau o ființă ce avea
să apară de undeva din mațele orașului\"

cine erai tu? pai daca tu nu stii cine sa stie? apoi tu nu stii nici macar ce asteapta ala de pe banca, pai hotaraste-te ori o iluzie, ori o vedenie? ce fel de iluzie, ce fel de vedenie? aia cu fiinta o trec cu vederea, sunt doar cateva miliarde asa ca tu puteai fi unul ce astepta pe o banca ca din matele orasului sa apara un arici. sau poate tu crezi ca apare, poate ca orasul vomita. ce vreau sa spun este ca pana maine atat eu cat si alti zece prieteni putem scrie 30 de poeme ca acesta, pline de ambiguitati dar inclin sa cred ca totusi un pic mai vii si mai coerente.

si ce dracu inseamna caine cu ochii mistici? cum vine asta? tu stii despre ce vorbesti sau te folosesti de poezie ca de o scuza pentru a iti legifera incultura?