george vasilievici

GIGI BECALI SALVEAZÃ VIEȚI. Cum deschid televizorul asta îmi sare în față! Păi cu mersul pe apă a rezolvat-o. Are barcă și colace de salvare. Dacă nu are el, are măcar un prieten care are. Ori că-i Isus ori că-i Sf. Petru, care-i diferența? Între ei este doar o ușă și cheile sunt la ăla care vrea să intre peste ăla care nu vrea să iasă. După ce s-a gândit mai bine și s-a ras de câteva ori pe mâini tot așteptând să i se îngroașe firul de păr până se transformă în fulg și apoi în pană, Gigi Becali și-a luat un avion. Pentru moment nu i s-a părut prea confortabil. Îl măcina un gând sfânt. Dacă îi vor crește totuși brusc aripile alea în timpul zborului spre Madrid și el se va trezi purtând avionul în cădere ca pe o cămașă de forță cu mâneci de fier. Restul sunt mărunțișuri. Să fie lumină în Ferentari. Și a fost. Câteva sute de mii acolo. Iar acum salvează vieți. El visează în secret și față de sine că va venii vremea în care va avea mai multe nume printre care și Mielul Domnului. Mielul va fi evident numele mic. Mielul va scrie și pe avion.Acum aplauze. A dat bani mulți pentru asta. Dar uite-l că vine. Mă rog să nu se apropie. Genunchii încă îmi mai trebuie. Am totuși două pietre mari la rinichi pe care el să își scrie poruncile. Fug cu ele în mâna întinsă după autograf. Apoi el îmi întoarce spatele întrebând bărbatul fără mâini de ce nu-l aplaudă. Îmi întoarce spatele chiar după ce înmulțește peștii lăsându-mă cu milioane de curve pe cap.

multumesc de trecere. eu vb de un proiect la care lucrez din cand in cand cu oameni care nu au scris niciodata in viata lor si asta mi se pare o zona interesanta de exploatat. de unde si frustrul probabil.

multumesc de trecere Andrei. mai mult decat am spus nu stiu sa spun.

iti multumesc, am corectat. am incercat sa fiu cat se poate de clar in poem pentru a nu ma apuca, provocat de unul si de altul sa ma faca da dau explicatii asupra poemului pt ca el ar deveni versuri.

multumesc pt ca mi-ai atras atentia. am înlocuit totuși niciodata cu vreodata tot judecand logic.

da, medeea, cam bine ai intuit ca este vorba de clisee dorite si grosolane ce devin astfel tocmai prin faptul ca incearca sa evite grosolania. este o ironie intr/adevar, si acolo la faza cu nasturii ma gandisem si eu sa dezvolt apoi m-am gandit sa ii imprim nasturelui un soi de suprematie ce nu mai are nevoie de story. pentru schimbarea de registru brusca din final nu am justificare si nu am pt ce sa ma justific atat cat aerul este pur si ofera posibilitatea de a fi umplut cu orice poate fi umplut aerul dintre noi. cu iubire, prietenie, ura, indiferenta si asa mai departe. nasturele in esenta lui este ca aerul pur. el poate fi cusut, descusut, sau teoretic, ca orice nasture ce nu a fost inchis si deschis niciodata.


va multumesc tuturor de trecere

da, o rubrica intitulata VORBE GOALE, un tip de text macar, nu ar strica.propun editorilor.dar expresia vorbe goale este imposibila. si e singura care inseamna ce spune. restul pe langa faptul ca inseamna altceva mai sunt si pline de intelesuri materiale chiar daca acestea raman numai si numai imaginative.

si da propunerea acestei descrieri a venit de la tine. însă pentru tine o voi scrie de mână.

aia cu nasturele ramane intre noi. altfel nu o puteam ironiza. repetitia aceea are exact consecinta unei roaderi in gol cum bine ai observat. îți mulțumesc de trecere. parerea ta mi se pare viabila. insă mai cred ca forma și directia discursului dictează poemului pe ansamblu, cum timpul dictează vieții.

multumesc de trecere. Alina Manole îmi cer scuze pt greseala si ii mulțumesc celui ce a corectat-o. la unele ore mama se scrie cu tata. Ionelia, nu cred ca mai este nevoie sa stim poeme pe de rost, mai ales dupa o prima citire. sau este?

va salut domnule Stefan Ciobanu, am citit textele dumneavoastra si as vrea sa stiu daca sunteti interesat sa publicati un grupaj in Revista Tomis. pentru mai multe date contactati-ma pe adresa gvasilievici@yahoo.com

dar ce inseamna personalitate si de ce nu se multeaza ea pe acest personaj?

de ce lupta? intreaba-l pe Cristos de gradina aia a lui si pe cine mai cunosti tu dintre astia.

pacat ca-i numai unul. in realitate sunt mai multi. puteau fi ca-n viata: doi.

ba mai mult, personajul de acolo are personalitate din moment ce face alegeri de unul singur si nesilit de nimeni.

domnule samarghitean, cu tot respectul va voi aduce maine, acum fiind obosit, toate argumentele pentru a va demonstra ca nu ati inteles nimic din acest film, din inversarea unor situatii biblice. sper sa nu fiti unul dintre acei 9000000% dintre preoti atei pt ca atunci discutia se va opri aici. dar va promit ca maine la prima mea ora voi aduce cele mai puternice argumente in sustinerea celor scrise aici.

tuturor celorlalti va recomand sa vedeti filmul si sa duceti la capat fiecare interpretare posibila si astfel veti ajunge la concluzia ca aceasta este o compunere scrisa cu abecedarul in fata.

in ciuda dramei finalul este fericit. interesant poem. imi place felul in care spre sfarsit se abruptizeaza si noi citindu-l ne prabusim din cer in viata. in prima strofa timpul nu exista nici in cel ce o citeste. daca ne implicam, in prima strofa ce am putea face? sa lasam \"tacerea asta intr-un ecou\". timpul apare abia in amintirea noastra din depou(de remarcat si rima chiar daca este substantiv cu substantiv). mergand la fata locului ne confruntam cu limita sigura. de aici mai departe dispare insa melodia si se incepe sa se auda timpul curgand de jur imprejur. este trenul care merge la capatul vietii si babele se urca in el fericite.

ps. mergea poate mai bine mi-am amintit in loc de mi-am adus aminte.

se observa un salt calitativ in textele tale din ultima vreme, esti mai simplu in discurs, mai clar si mai direct ceea ce este un mare castig.
dar sa o luam pe rand si sa vorbim de ceea ce mie unul mi se pare ca scartaie si anume acea mutatie temporala. daca prima strofa se deruleaza intr-un prezent continu si absolut nedeterminat, un fel de eternitate intepenita si implicit fara alte variante de existenta, in partea a doua lucrurile nici nu se mai petrec deja, existand totusi promisiunea ca ele sa se petreaca si nu oricum ci cu o forta duioasa. intre aceste doua spatii temporale se creeaza conflictul vizibil. in plus este deranjanta la citit avalansa aceea de va-uri \"va sufoca\", \"va face\" etc. prin acest viitor spui ca tocmai forma fixata clar in prima parte nu este fixa deloc sau in nici un caz completa, desi discursul redevine iar real si fix prin reintoarcerea in prezent din final.

nu te invat eu acum sa scrii poezie ca stii si tu asta dar incearca sa iti citesti textele cu voce tare si de mai multe ori. poti face asta lasand la o parte intelesul si sa urmaresti muzica lui si atat.

nu ma omor dupa cronici de nici un fel. prefer produsul artistic direct, contactul direct cu lucrarea si nu sa fiu informat si totodata deformat in opinii de altcineva, insa aici am citit cu placere. probabil ca de vina este stilul in care este scris articolul. el aduce mai mult a proza. o proza bine construita ce demonstreaza ca Madalina Nica are stofa de prozatoare. fraze scurte. economie de cuvinte. autorul renunta chiar si la predicat cand subiectul il include si asta ii da viteza necesara pentru a fi citit cu interes. o cronica in care nu povesteste ce s-a intamplat acolo, pentru ca ce s-a intamplat acolo se intampla in timpul interior al textului, in clipa lui de fata. felicitari.

si felicitari si organizatorilor festivalului Watumi. a fost o reusita pentru mine cel putin. nu m-am plictisit nici o clipa si nu am avut motive sa stramb din nas. va recomand ca la anul sa mergeti daca puteti

sau cine mai stie poate ca lucreaza intr-o fabrica de masini si a vrut sa faca un bolid romanesc cu motor rusesc si altul frantuzesc, stiti pentru sud estul europei asa, un fel de skoda octavia pentru buzunarele tuturor

ha ha ha. ce porcarie. mai era si membru USR. adica probabil ca volumele in cauza fusesera supuse atentiei comisiei de admitere in USR si nici acestia nu s-au prins. oricum imi pare rau pentru cei cativa cititori pe care ii avea si care trebuie sa fi fost devastati la aflarea vestii. orice scriitor este cel mai bun din lume macar pentru un singur cititor dar ce a spus cititorul domnului in cauza, ce a simtit el este de neimaginat pentru mine. dar cum vine asta oare sa iei si sa copiezi din altul, ce-i aici... ii dadea Camus dictare? oricum este rusinos si lipsit de respect pentru fenomenul literar in general cu atat mai mult ca unii oamenii chiar isi dau silinta. cam cat de frica ii era ca scrie prost si de ce nu s-a oprit cand l-a napadit acest sentiment. ce vroia acest domn sa fie si cum si de ce si pentru cine? este cat se poate de limpede ca scriind nu avea nici o satisfactie sau poate ca isi asumase statutul de impostor si bucuria lui consta tocmai in a duce de nas. in fine, ma bucur nespus ca a fost demascat acest porc. felicitari pentru articol.