Poezie
Pașadine în endecasilabi (87 - 89)
1 min lectură·
Mediu
-87-
Cine zicea că nu mai vine toamna?!
Te-ai aștepta să vezi calești de frunze
plimbate-n aer de sirepi măiaștri.
Iar strugurii ochi dulci să-i facă-n glumă,
în așteptarea brumei de rigoare.
Nu prea se-ndură vara să mai plece!
-88-
Și, dacă vine, ce-i? Mare scofală!
Se mută câmpu-n altă galaxie?
Livezile vor trâmbița din frunze?
Sigur, o vei primi cum se cuvine,
că e o doamnă, fără îndoială!
Te va-ndulci cu zâmbetu-i șăgalnic.
-89-
Posomorâtă zi! Și stă a ploaie.
Nu-i vreme de cules. De reculegeri.
Simpatica i-a amuțit pe greieri.
Un tunet. Și-ncă unul. Altă ploaie.
Pe cer nu vezi zburând măcar o cioară.
Cine zicea că nu mai vine toamna?!
02512
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 113
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “Pașadine în endecasilabi (87 - 89).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14194198/pasadine-in-endecasilabi-87-89Comentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GPVă mulțumesc pentru impresii! Încercasem niște pașadine antipoetice, dar nu mi-a ieșit.
0
Domnule Pașa, toamna din versurile dumneavoastră se așază firesc în marea tradiție lirică a literaturii române. Dacă Bacovia o vedea sumbră și grea, Arghezi o încărca de roade, iar Topîrceanu o înveselea cu umor, dumneavoastră îi dăruiți un zâmbet șăgalnic și o ironie subtilă. Este o toamnă care nu predică, ci dialoghează, care își face simțită prezența nu prin gravitate, ci prin joc și reflecție. E, în fond, toamna care nu mai vine, dar a venit, da, o toamnă vie și memorabilă, purtând semnătura dumneavoastră distinctă.
Toamna care nu mai vine...