Pașadine în vers alb (38 - 41)

-38-

Nu poți săpa la rădăcina urii,
și-apoi să speri că vei clădi iubire,
săgeata se întoarce împotrivă-ți.

Vezi cum altoiul blând se însoțește
cu ramura, fără să-i schimbe sensul.

Pe limba de otravă nu cresc rodii.


-39-

Te-ai ascuțit, atât cât să te aperi
de false glorii care te-nconjoară.
În inimi de catran, doar sânge negru.

Unde-o fi frumusețea de-altădată
să prindă-n mreje de lumini ființa?

Vezi, florile se trec, rămâne visul.


-40-

Ai fugit de rău, în loc să îl înfrunți
cu spada minții tale ascuțite.
O, inimă fricoasă, de ce-ai teamă?

Nu fi de gheață, dar nici prea fierbinte:
un echilibru-i necesar în toate.

Nu fi nici căldicel, că te ia somnul!


-41-

Stop! De-aici trebuie schimbat macazul,
trecute-n rezervă toate visele
pentru așteptările viitoare.

Parc-ai rămâne în dezașteptare,
parc-ai lua pulsul înserării calme.

Nu te-așteaptă trenul pân’ te hotărăști.