Poezie
Pașadine în vers alb (12 - 15)
1 min lectură·
Mediu
Motto: „Să încerci, în inima unui iarmaroc, senzații pe care le-ar fi pizmuit și Părinții Deșertului.” (Emil Cioran, „Sfârtecare”)
- 12 -
Un om de lume n-ai fost niciodată,
nici călător vioi pe harta lumii,
marcându-și clipa-n rătăciri boeme.
De ani întregi n-ai mai purtat cravată.
(Un accesoriu fals nu-ți dă prestanță.)
O lume într-un om, în siguranță.
- 13 -
Nu suferi de lipsa lucidității,
cu tine duci toate îniernările
și toate împrimăvărările vii.
Știi, va veni momentul să treci pragul,
încet, ca prin vis, cu orizontul șters.
Va rămâne-acest cântec. Și-un dor imens.
- 14 -
Dacă trăiești, suferi, așa e datul.
E-o prostie revolta, nimic nu schimbi,
sferele se rotesc și fără tine.
Nu miști nimic din loc, nici măcar piatra
din inimile ce te-au iubit cândva.
Lumea e închisoarea ce va dura.
- 15 -
Te stingi încet, ca o lacrimă vie
sfârâind pe piatra încercărilor.
Inutilă-i orice lamentație.
Să fii senin cum e cerul de vară
în așteptarea ploii de mai târziu.
Din lumea asta, nimeni nu pleacă viu.
- 12 -
Un om de lume n-ai fost niciodată,
nici călător vioi pe harta lumii,
marcându-și clipa-n rătăciri boeme.
De ani întregi n-ai mai purtat cravată.
(Un accesoriu fals nu-ți dă prestanță.)
O lume într-un om, în siguranță.
- 13 -
Nu suferi de lipsa lucidității,
cu tine duci toate îniernările
și toate împrimăvărările vii.
Știi, va veni momentul să treci pragul,
încet, ca prin vis, cu orizontul șters.
Va rămâne-acest cântec. Și-un dor imens.
- 14 -
Dacă trăiești, suferi, așa e datul.
E-o prostie revolta, nimic nu schimbi,
sferele se rotesc și fără tine.
Nu miști nimic din loc, nici măcar piatra
din inimile ce te-au iubit cândva.
Lumea e închisoarea ce va dura.
- 15 -
Te stingi încet, ca o lacrimă vie
sfârâind pe piatra încercărilor.
Inutilă-i orice lamentație.
Să fii senin cum e cerul de vară
în așteptarea ploii de mai târziu.
Din lumea asta, nimeni nu pleacă viu.
041640
0
Şi dacă ar fi să mă opresc
La un singur vers
Aşezat ultimul
"Din lumea asta, nimeni nu pleacă viu."
Apoi să fac cale inversă
La penultima treaptă
"Să fii senin cum e cerul de vară
în așteptarea ploii de mai târziu."
S-ar porni o ploaie de stele
Cu Jumătăţile de Infinit
Adunate în clipe lungi
Zburătoare ca pescăruşii voiajori
Zic II Petru 3,8
Şi-am spus destul
Ale lui Petru cuvinte
Ale lui Pavel şi ale Psalmistului
Vor face seminţe în inima ta
Că toate vor trece ca roua dimineţii
Dar inima curată va rămâne
Şi-l va vedea pe Dumnezeu
Curând, cei plecaţi vor fi mai mulţi
Decât cei rămaşi
O stea albastră
Se vede din fereastră
Căzătoare-n izvoare...