Poezie
Ultimul cântec, ultimul surâs
1 min lectură·
Mediu
1
Soarele nu strălucește pentru surâsuri,
nici iarba nu crește spre a fi retezată,
cum nu e cenușă tot ceea ce-n ardere își află lumina.
Prea multe lucruri apropiem de sufletul nostru;
când le pierdem, le lăsăm să strălucească din bezna trecutului.
Surâsul vine mult mai târziu, când lumina se strânge într-o altă lumină.
2
Nu suntem purtătorii de chei ai zilelor,
doar trecem neștiuți prin ele, spre-a ne aduce aminte, târziu,
de tot ce se încheagă-n lumină.
Surâsul florilor ni-l apropiem, și-n viață, și-n moarte,
cântecul păsărilor, însoțitor al trecerilor de porți nevăzute.
Risipim tot ce se poate, n-avem chei nici măcar pentru noapte.
3
Aruncați în lume suntem,
bulgări de țărână înveliți în lumină.
Ne ridicăm, ne-adunăm în sine, într-alții.
Bâjbâim în căutare de sensuri,
până dăm unuia din ele un nume.
Stingerea e doar melodia finală, pe care ne-o cântă surâzând întregul.
4
Când ne-ntoarcem din lume,
lucrurile nu mai sunt pentru noi o măsură.
Nu mai strângem nimic. Ce să iei cu tine-n lumină?
Lăsăm soarele să fie soare, iarba să fie iarbă,
surâsul, în flori, cântecul, să ne petreacă.
Ne-ntoarcem să dăm altei stele un nume.
Soarele nu strălucește pentru surâsuri,
nici iarba nu crește spre a fi retezată,
cum nu e cenușă tot ceea ce-n ardere își află lumina.
Prea multe lucruri apropiem de sufletul nostru;
când le pierdem, le lăsăm să strălucească din bezna trecutului.
Surâsul vine mult mai târziu, când lumina se strânge într-o altă lumină.
2
Nu suntem purtătorii de chei ai zilelor,
doar trecem neștiuți prin ele, spre-a ne aduce aminte, târziu,
de tot ce se încheagă-n lumină.
Surâsul florilor ni-l apropiem, și-n viață, și-n moarte,
cântecul păsărilor, însoțitor al trecerilor de porți nevăzute.
Risipim tot ce se poate, n-avem chei nici măcar pentru noapte.
3
Aruncați în lume suntem,
bulgări de țărână înveliți în lumină.
Ne ridicăm, ne-adunăm în sine, într-alții.
Bâjbâim în căutare de sensuri,
până dăm unuia din ele un nume.
Stingerea e doar melodia finală, pe care ne-o cântă surâzând întregul.
4
Când ne-ntoarcem din lume,
lucrurile nu mai sunt pentru noi o măsură.
Nu mai strângem nimic. Ce să iei cu tine-n lumină?
Lăsăm soarele să fie soare, iarba să fie iarbă,
surâsul, în flori, cântecul, să ne petreacă.
Ne-ntoarcem să dăm altei stele un nume.
049.493
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 191
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “Ultimul cântec, ultimul surâs.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14106376/ultimul-cantec-ultimul-surasComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
TDDistincție acordată
e un întreg bine calibrat deși fiecare parte poate fi de sine
datorită tentei și profunzimii fiecărui vers
"Soarele nu strălucește pentru surâsuri,
nici iarba nu crește spre a fi retezată,
cum nu e cenușă tot ceea ce-n ardere își află lumina.
Prea multe lucruri apropiem de sufletul nostru;
când le pierdem, le lăsăm să strălucească din bezna trecutului.
Surâsul vine mult mai târziu, când lumina se strânge într-o altă lumină."
nu pot decât să mă bucur de vizita făcută în pagină
cu sinceritate,
datorită tentei și profunzimii fiecărui vers
"Soarele nu strălucește pentru surâsuri,
nici iarba nu crește spre a fi retezată,
cum nu e cenușă tot ceea ce-n ardere își află lumina.
Prea multe lucruri apropiem de sufletul nostru;
când le pierdem, le lăsăm să strălucească din bezna trecutului.
Surâsul vine mult mai târziu, când lumina se strânge într-o altă lumină."
nu pot decât să mă bucur de vizita făcută în pagină
cu sinceritate,
0
IEDistincție acordată
un poem cu adâncimi foarte clare, s-ar putea, în viziunea mea sinceră, despărți în mini-cugetări cu o profunzime evidentă. mă mir că nu a fost evidențiat cu roșu, oricum, las și eu semn al prețuirii, al aprecierii mele sincere, că am citit și m-a atins și, da "Risipim tot ce se poate, n-avem chei nici măcar pentru noapte", cumva conex, nu îmi propun să risipesc nimic din cele care contează, așadar, înstelez.
0
GPM-ați speriat puțin cu atâtea aprecieri, deși știu că nu sunt în scest grupaj poetic texte extraordinare, dar nici de aruncat. Ce-i drept, am mizat pe versurile acestea, fiindcă vreau să închidă un volum de „pașadine”.
Da, Dorine, un fel de „maieutică poetică”. Atmosfera, într-adevăr, mi se pare și mie că este aceea care contează mai mult.
Neîndoielnic, domnule Dume, fiecare „parte” este, de fapt, un text aparte. Le-am scris împreună (mai am astfel de grupaje) fiindcă au, totuși, o temă comună și câteva motive, toate văzute din perspective diferite.
Nu pot fi despărțite, Iulia Elize, fiindcă alcătuiesc un întreg. Dacă un vers ar lipsi, nici poezia n-ar mai fi. Textul era recomandat înainte să existe vreun comentariu. Este posibil să nu fi observat.
Onorat de aprecierile domniilor vostre, inclusiv din partea redacției.
Da, Dorine, un fel de „maieutică poetică”. Atmosfera, într-adevăr, mi se pare și mie că este aceea care contează mai mult.
Neîndoielnic, domnule Dume, fiecare „parte” este, de fapt, un text aparte. Le-am scris împreună (mai am astfel de grupaje) fiindcă au, totuși, o temă comună și câteva motive, toate văzute din perspective diferite.
Nu pot fi despărțite, Iulia Elize, fiindcă alcătuiesc un întreg. Dacă un vers ar lipsi, nici poezia n-ar mai fi. Textul era recomandat înainte să existe vreun comentariu. Este posibil să nu fi observat.
Onorat de aprecierile domniilor vostre, inclusiv din partea redacției.
0
Sunt și chestii pe care ființa mea poetică le respinge, dar asta e, e marca textului tău până la urmă.
De fapt, motivul pentru care mi-a plăcut e atmosfera pe care o construiești - sapiențială, transmiterea unui gând liniștitor, după trecerea răului.
Totul mă trimite cu gândul că poetul e măsura tuturor lucrurilor.