Poezie
Plutind printre gratii spre patitura definitivă
1 min lectură·
Mediu
Noi puteam fi cel mai frumos cântec.
M-ai alungat din inima ta. Și de-atunci
partitura îmi părea goală,
cântecul nu mai lua trup de poveste.
Te-am chemat, întâi, pe tonuri joase,
sunetele se prindeau într-un dans lent,
adormeau în surdină,
se lipeau într-un conglomerat de iluzii.
Apoi am vrut să te chem pe sunete înalte,
prea înalte. Strigătul s-a oprit într-un geamăt mut.
Temnicerul închisorii din trup îmi zicea:
- Șezi blând! Inima ta nu poate să plece de-aici.
Lumile se vor goli de cântec
odată cu revărsarea apelor.
În pauzele de tăcere,
se vor lipi doar afișe cu avertismentul:
„Nu deranja somnul sunetului dintâi!”
Dar știam că nu acela era sunetul lipsă. Cel absent
se lipise de inima ta. Și nu puteam să mor,
până inima mea nu se-ntorcea în inima ta,
printre gratii să plutească, ușor ca un vis,
reîntregind partitura.
001.705
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 143
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “Plutind printre gratii spre patitura definitivă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14098544/plutind-printre-gratii-spre-patitura-definitivaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.