Poezie
Povestea, cândva, un guru-muru
1 min lectură·
Mediu
Ea curgea ca o pasăre liberă pe cer,
el, ca o mâzgă
de năbâzgă,
uitată de soarele ascuns
mult prea departe,
terciuită în copite
de rinoceri.
O seară cu parfum de violete se lăsa,
și guru-muru nu zicea nici pis,
preocupat să dreagă un zapis,
la care de trei ceasuri moșmondea.
„Curgeți, fraților, până rămâneți doar duh!
Ea, acolo-n văzduh;
tu, aici, cu furnici.” –
deschise,-n sfârșit, guru gura,
de teamă să nu i se storcoșească mura.
Terciuitul o chemă să vină de sus:
„Măiastro, lasă naibii zborul
și-adu-mi, până la apus ,
un cioculeț de apă vie,
știi tu, de aia din vie!”
Ea nu cobora nicidecum.
Poate se rupseseră scările
ori o înghițiseră mările.
Nici un răspuns.
Terciuit era visul.
022.612
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “Povestea, cândva, un guru-muru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14061312/povestea-candva-un-guru-muruComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMVMVasile Mihalache✓Un reușit exercițiu dimovian;finalul...puțin cam obosit.Îți doresc multă sănătate!
0
GPVasile, eu nu scriu după model. Ceea ce spun (fie și neinspirat) îmi aparține.
Mulțumesc pentru urări. Asemenea.
Mulțumesc pentru urări. Asemenea.
0