Granule poetice (11 - 15)

Cred ca trebuie sa recuperez timpul pierdut si sa caut toate granulele (superb titlu ai ales!), dar, pana atunci, pun deoparte imaginea acelei dihanii (nenumite, dar atatstapanitoare) si acea liziera.

si \"merg mai departe\". :)

rămân preferatele mele, chiar dacă acel „specialist în îndepărtarea norilor” e atât de... cum să-i zic ... artificios. pare o imagine mai mult „confecționată” decât inspirată, și asta doar pentru a produce efectul scontat în următoarele rânduri. Spun asta pt. că, raportat la întreg, pasajul 14 mi se pare cumva în discordanță cu celelate. În pasajul 13, aș reformula:
„Aș lăsa încuiate stelele,
și-apoi cheile le-aș arunca în pustiu.

Dar din urmă o să vină dihania,
și cu gura-i flămândă
va înghiți totul.”

Un cititor,
Eugen.

Da, sunt plăcute. În primele două sunteți borgesian, apoi nu mai, iar a cincisprezecea rămâne preferata mea, probabil pentru pronunțatul accent oriental.

La 13, ”apusul” acela cu valențe metaforice e mai puțin inspirat.

Adriana, celelalte \"granule\" au fost retrase, ca multe dintre textele postate de mine în ultimii doi-trei ani. Poate că erau mai reușite primele zece, fiindcă era și o unitate de viziune în ele. Inițial, doream să le concep în grupaje de câte cinci, cu un titlu independent.
Eugen, ai dreptate cu acel cuvânt, \"specialist\", dar nu cred că voi modifica, deși iese cumva din \"peisaj\". Inversiunea sintactică din versul al doilea era necesară, spre a evita cacofonia: \"cu gura\".

Onorat de semnele voastre de lectură!
George Pașa

Am uitat: în versul 2 din granula 12, scrisesem chiar așa cum spui tu, dar am modificat din același motiv de prezență a cacofoniei: \"stelele le-aș arunca\"

11
Nu mă opresc
Voi călca
Chiar dacă
Dihania
Abia așteaptă să pășesc.

12
Descui stelele
Dihania înghite și brelocul

13
înainte
aproape de limită

pinii cos cerul de oameni


14
nu știu să despart norii
dar aș împlânta un fulger
într-un nesățios

15
Urc
Treptele
Răsar într-o altă lumină

mi-au plăcut și granulele care nu mai sunt vizibile... (păcat!)

Ottilia Ardeleanu

Domnule Sămărghițan, mi s-a mai spus că aș avea asemănări, uneori, cu Borges, chair dacă, din păcate, am citit prea puțin din creația celebrului scriitor. A 13-a granulă mie mi se pare printre cele mai bune, dar respect viziunea dumneavoastră.
Doamană Ardealeanu, cred că ați încercat aici o parodie a versurilor mele, fiindcă așa pare. Nu-i nimic rău, numai că există în ceea ce am scris un număr egal de versuri în fiecare dintre texte.

Sunt onorat de popasul dumneavoastră la aceste umile încercări literare.