Mielu

așa cum simt eu:) Mielu nu convinge și chiar nu știu să explic de ce simt asta, poate din cauza unei insuficiențe la nivel de relaționare a acțiunilor, în sensul a ceea ce arată verbul, o lucrare, o stare, etc.
ce-mi place aici e cum s-a lucrat cu pilda și caricatura, în același spațiu.
finalul l-as fi vrut mai putin aforistic, mai măscuit.
de-aici iau cu mine: până-ntr-o zi când unul dintre ei a dat nas în nas la colț de stradă
cu un călugăr, ai cărui ochi aveau o chemare spre liniște.

a căpătat o conștiință de sine stătătoare ce l-a scuturat de superficialitate, infantilism ”Mielu a avut revelația numelui său:/ s-a văzut gol, deși sufletul/ îi era așa de plin”. Un miel ce s-a rătăcit, aș spune eu, printr-un cel mai cel birt, unde petrecea timpul îmbătându-se ca mai apoi să ”scrie poezii în stil de manele” (eu aș întreba <> sau poezii ce pot fi considerate manele?). Mi s-a părut interesant remediul găsit, binefacerea dumnezeiască (Mielu drept, Mielu omenos, Mielu milostiv, făcător de belșug și pace). Eu nu sunt de acord cu asta, nu cred în minuni, cred că Mielu încă mai ascultă la vecernie, în căști ”muzică adevărată” :)). Ca și Silvia însă, mi-a plăcut caricaturismul acesta cu deznodământul său. :)
o seară excelentă

Portretul MIELULUI se definește,
Aflăm cum are vocea, ochii, trupu’,
Dar e ceva ce mă neliniștește:
Observ c-a dat, pe-aici, târcoale... LUPU!

Sper că Ionuț Lupu nu se va supăra. Am zâmbit văzând coincidența de nume... :)

Silvia, ceea ce îți place ție nu e în stilul meu de a scrie. Mulțumesc!

Domnule Lupu, aici există o anume detașare de personaj, așa că, deși, în general sunt sceptic, mai cred în minuni. Chiar avem asemena exemple printre scriitori, desigur, nu autori de manele poetice.

Doamnă Valy Slavu, nu se râde niciodată de numele cuiva, dar cred că domnul Lupu nu s-a supărat.

Mielu\' canibal

Domniță, Mielu\' ăsta-i canibal,
a înfășcat mai ieri o oaie surdă.
Acum, și-a pus batista pe țambal
Și-așteaptă pe cioban să îi dea urdă.

nu s-a supărat nu are de ce, din contră :))

de când e mielul canibal
lupul se dă vegetarian
își pune iar haina de oaie
și blana sură la bătaie

ce dacă mestec iarbă? e bună pentru dinții și gingiile mele :))
vă mulțumesc dragii mei, m-ați făcut să zâmbesc

Mie mi-a făcut plăcere să citesc acest text. Nu țin minte să mai fi citit în pagina dvs texte narative, de asemenea factură. Ori chiar dacă am și făcut-o, asta s-a întâmplat demult. Poemul e cursiv, ca o poveste. Deși nu mai sunt copil și nu mai cred în povești, din când în când îmi place să mai citesc câte una. Pentru mine cert e un singur lucru: realitatea e la polul opus în raport cu ultimul vers. Dar, vorba aceea, mai păstrăm câte o speranță.

Un cititor,
Eugen.

Contrastantă întâlnirea mielului dezorientat cu silueta unui călugăr. Aș spune că e de efect. Până la urmă, mielul poate fi o alegorie îmbrăcată în țoale la modă.

Discurs nefastidios. Colocvialul versurilor nu lasă a se anticipa vreun miracol. Dar schimbarea survine.

Eugen,
Mă bucur că ți-a plăcut textulețul acesta. Am mai restrâns puțin, reașezând în pagină și eliminând o parte dintre conectorii sintactici. E corect ceea ce spui, rămâne o utopie.
Dragoș, după cum vezi, Mielu nu și-a dat jos doar \"ambalajul\". Și, până la urmă, chiar a devenit miel!
Cătălin Lupu, și eu am zâmbit de ceea ce ai zis. Bănuiam că ai umor.

Onorat de vizita voastră.
Cu stimă,
George Pașa