La rând!

îmi place șarada asta a rândului: să fii în rând, să fii pe lângă sau când o veni vremea este, în fond, o ironie a existenței lipsită de substanța spirituală. să dăm buzna într-un rând este cel mai la îndemână.
mie una mi-a adus aminte de mute nereguli din viața asta, unică...

păstrez rândul, George! :)

desigur!

Că suntem sau nu în rând cu lumea, că ieșim din rând, că ne trece rândul, oricum ne vine odată și odată rândul. Parafrazându-l pe Ioan-Mircea Popovici, aș zice că rândul șerpuiește printre minuni, „ca popândăul prin livada cu pruni”.
Deși încadrat la „personale”, textul acesta nu ar avea mai nimic personal, ci vine din înțelepciunea acestei limbi și acestui popor.
Îți mulțumesc, Ottilia, atât pentru trecerea și citirea printre rânduri, cât și pentru păstrarea rândului/ rândurilor!