GMGeorge Mira
Verificat@george-mira-0005600
Pitești
„Aștept în fața paginii albe ca un copil la ușa bisericii, în noaptea de Înviere...”
Născut în martie, 1976 (Căpățâneni, jud. Argeș) Absolvent al Facultății de Litere (Universitatea din Pitești) - 2001 Profesor de Limba și literatura română (din 2001 până în prezent) Poezii publicate în revistele: "Săgetătorul", "Argeș", "Cafeneaua literară", "Ziua literară", "Viața bacăuană"... Volum colectiv - "Pe aripile poeziei", Editura Alean, Pitesti, 2010…
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ
Cronologie
Poezia aceasta câștigă prin muzicalitate – rime (deși versurile nu sunt dispuse clasic), un ritm ce sugerează o stare de melancolie, repetiții. Un bacovianism ce se regăsește și la nivelul imaginilor: „mă învăluie ninsoarea”; „nu-i nici un drum / spre tine”.
Pe textul:
„Iubirea mea" de Gabriela Marieta Secu
0 suflu
ContextCitind prima parte a textului mi-am zis că am de-a face cu o povestioară dulceagă, în genul filmelor americane – tatăl și fiul care se înțeleg de minune etc. Partea a doua însă este cu totul altfel. Epicul este aici doar un pretext de a juxtapune imagini de o sensibilitate rafinată: „apare mama cu două burdufe pe umăr alerg la ea / e atât de tânără încât nu o recunosc”; „…mă adapă ca pe un mânz / cu o mână îmi spală fața / îi ling mâna ca un animal recunoscător”. În ultima parte se face legătura cu „povestioara”, legătură necesară, în logica textului
Pe textul:
„dincolo de pădure" de mircea lacatus
0 suflu
ContextInteresant “dicționarul” tău. Comentez și eu puțin pe marginea câtorva idei de aici.
1. Absurdul nu cred că este legat în primul rând de etică, ci mai curând de cunoaștere. Nici catastrofa nu cred că are vreo legătură cu morala.
2. “Agresiune” – cred că este mai degrabă o dovadă a unei iubiri exagerate de sine.
3. “A se compromite” – mi-a plăcut definiția.
4. “Comunicare” – definiție banală. Pentru “a vorbi fără a-ți înțelege interlocutorul nici măcar un pic” cel mai bun exemplu care îmi vine în minte este pseudodialogul din schița “Căldură mare”.
5. “Iadul” – definiție pe care o auzeam când eram elev în clasele primare, folosită de propaganda comunistă.
6. “Pisică” – de acord doar cu prima parte: “cel mai fin, cel mai afectuos, cel mai sensibil dintre animale, la fel ca femeia”
7. Interesantă definiția pleonasmului.
8. “Stăpân” – și aici simt ceva din doctrina comunistă.
1. Absurdul nu cred că este legat în primul rând de etică, ci mai curând de cunoaștere. Nici catastrofa nu cred că are vreo legătură cu morala.
2. “Agresiune” – cred că este mai degrabă o dovadă a unei iubiri exagerate de sine.
3. “A se compromite” – mi-a plăcut definiția.
4. “Comunicare” – definiție banală. Pentru “a vorbi fără a-ți înțelege interlocutorul nici măcar un pic” cel mai bun exemplu care îmi vine în minte este pseudodialogul din schița “Căldură mare”.
5. “Iadul” – definiție pe care o auzeam când eram elev în clasele primare, folosită de propaganda comunistă.
6. “Pisică” – de acord doar cu prima parte: “cel mai fin, cel mai afectuos, cel mai sensibil dintre animale, la fel ca femeia”
7. Interesantă definiția pleonasmului.
8. “Stăpân” – și aici simt ceva din doctrina comunistă.
Pe textul:
„Dicționar explicativ ale ideilor (mele)" de Ionelia Tugui
0 suflu
ContextMi-a placut poezia, dar am o intrebare: cum se pune un link pe pagina(cum cel de la sfasitul textului tau)? e voie?
Pe textul:
„eu am fost acolo eu am fost aceea" de silvia caloianu
0 suflu
ContextMi-a plăcut mai ales imaginea de la început: „Când ninsoarea alege / să-și pieptene / câțiva fulgi într-un ciuline”. Contemplare a formelor și a mișcărilor misterioase.
Pe textul:
„Descifrare" de Traian Rotărescu
0 suflu
ContextChiar dacă ai „tăiat” versurile altfel (nu știu din ce considerente, că-mi dă o impresie de incoerență) am descoperit că acesta e o poezie cu rimă: „gri” – „vii”, „mine” – „șine”, „scriu” – „sicriu” – „știu” – „pustiu”. Rimele aceste „ascunse” sau interioare – cum vrei să le spui – dau o muzicalitate plăcută textului.
Pe textul:
„Pe unde mai trec" de Marius Chindris
0 suflu
ContextUn psalm… modern (ca să parafrazez titlul unui ciclu de poeme al lui Macedonski). Prima strofă cred că este cea mai bună – amurgul (cu sugestia lui de moarte), drumul spre cruce (suferința, sacrificiul), vina de a dori prea mult. Amurgul este înlocuit în strofa a II-a de un alt simbol al morții – toamna. Nu-mi place versul „Azi, te implor să nu mă lași să mor!”, care apare și în final. Face notă discordantă. Treci brusc de la sugestie la exprimarea directă.
„Sunt născătoare, Doamne, născătoare / De sfâșieri nedornice de milă” – versurile acestea amintesc de cuvintele din Ecleziastului: Omul își sporește singur suferința…
„Sunt născătoare, Doamne, născătoare / De sfâșieri nedornice de milă” – versurile acestea amintesc de cuvintele din Ecleziastului: Omul își sporește singur suferința…
Pe textul:
„Iluminare" de Elena Munteanu
0 suflu
ContextO poezie ce-mi aminteste de arta avangardista - franturi de realitate surprinse in versuri laconice, inclinatia spre metaforele ce trimit spre lumea artificiala a masinariilor (geamul - planta).
Pe textul:
„opțiuni" de Mihai Tița
0 suflu
ContextDacă textul tău ar fi fost unul de ficțiune, probabil m-ar fi amuzat, dar așa… nu pot decât să mă gândesc cu amărăciune la acest trecut „glorios”, acest trecut scris cu ranga pentru urmașii urmașilor noștri.
„Ca să schimbăm azi pentru-ntâia oară
Ranga-n condei și capu-n călimară,
Străbunii noștri-au adunat printre tractoare
Mânia clasei muncitoare…”
„Ca să schimbăm azi pentru-ntâia oară
Ranga-n condei și capu-n călimară,
Străbunii noștri-au adunat printre tractoare
Mânia clasei muncitoare…”
Pe textul:
„Cezar Ivănescu, ranga și CNSAS-ul" de Camelian Propinatiu
0 suflu
ContextRecunosc că nu am făcut un comentariu pertinent – în loc să scriu cum este articolul tău (bine documentat, riguros, interesant), am scris cum mi-ar fi plăcut să fie. Poate din cauza titlului, care mi-a amintit controversele menționate în comentariul anterior.
Ești printre puținii de pe acest site preocupat de probleme de estetică (am citit articolul tău mai vechi „de gustibus”). Mai am de citit de pe pagina ta, așa că mă opresc deocamdată aici.
Ești printre puținii de pe acest site preocupat de probleme de estetică (am citit articolul tău mai vechi „de gustibus”). Mai am de citit de pe pagina ta, așa că mă opresc deocamdată aici.
Pe textul:
„artă și publicitate" de Constantin Enianu
0 suflu
ContextMulte date biografice și istorice. Mi-ar fi plăcut să dezvolți ideea din final (și din titlu, de altfel) – afișul publicitar ridicat la rang de artă (sau publicitatea ca artă), cu deschidere spre controversele: „artă comercială” vs. „artă pentru artă”, „frumusețe de consum” vs. „frumusețe eternă”, „produs de serie” vs. „unicat”.
Pe textul:
„artă și publicitate" de Constantin Enianu
0 suflu
ContextÎntr-adevăr, emoționante și foarte interesante cele două povești.
Poate că acei ani în care am fost fericiți sunt cei pe care i-am trăit cu adevărat, dar – ca să-l parafrazez pe Dostoievski – de ce să credem că doar fericirea îi priește omului? Apoi, de ce să excludem din calcul primii 15 ani din viață, care sunt cei mai fericiți pentru mulți oameni? Dacă aș avea o astfel de cărticică legată de gât, cu siguranță aș nota acolo fiecare zi în care deschid ochii și văd din nou soarele, fiecare zi în care pot să spun „sunt și iubesc”. Pe mormântul celor doi îndrăgostiți chinezi ar trebui să scrie „viața acestor oameni nu poate fi măsurată în ani, luni, zile…”
Poate că acei ani în care am fost fericiți sunt cei pe care i-am trăit cu adevărat, dar – ca să-l parafrazez pe Dostoievski – de ce să credem că doar fericirea îi priește omului? Apoi, de ce să excludem din calcul primii 15 ani din viață, care sunt cei mai fericiți pentru mulți oameni? Dacă aș avea o astfel de cărticică legată de gât, cu siguranță aș nota acolo fiecare zi în care deschid ochii și văd din nou soarele, fiecare zi în care pot să spun „sunt și iubesc”. Pe mormântul celor doi îndrăgostiți chinezi ar trebui să scrie „viața acestor oameni nu poate fi măsurată în ani, luni, zile…”
Pe textul:
„Vârsta fericirii pe treptele iubirii" de Titus Doboș
0 suflu
ContextOare ce este mai important: să strălucești pe scenă în lumina reflectoarelor, sau în biserică în lumina lui Dumnezeu?
Pe textul:
„Între biserică și scenă – un om între două destine" de Monica Elena Stan
0 suflu
ContextCâteva citate contra ideii că suferința are valențe negative:
„Să disprețuim nenorocirea (gândesc cei fericiți), încă o lovitură dată celor ce se poticnesc.” (Cartea lui Iov, 12.5)
„A suferi spre a înțelege.” (Eschil)
„Căci după cum fulgerul, fulgerând dintr-o parte de sub cer, luminează până la cealaltă parte de sub cer, așa va fi și Fiului Omului în ziua Sa. Dar mai întâi El trebuie să sufere multe și să fie lepădat de neamul acesta.” (Luca 17. 24-25)
„Doar suferința e singura cauză a conștiinței.” (Dostoievski)
„Chiar și unii oameni proști se întâmplă să se deștepte, pentru un timp oarecare; e o însușire curioasă a durerii.” (Dostoiesvki).
„Dacă reușești să pătrunzi la miezul lucrurilor, nu găsești altceva decât tristețe, numai tristețe, mereu și pretutindeni, dar o tristețe frumoasă, argintie, ca fața unui Christ.” (J. Fowles)
„Să disprețuim nenorocirea (gândesc cei fericiți), încă o lovitură dată celor ce se poticnesc.” (Cartea lui Iov, 12.5)
„A suferi spre a înțelege.” (Eschil)
„Căci după cum fulgerul, fulgerând dintr-o parte de sub cer, luminează până la cealaltă parte de sub cer, așa va fi și Fiului Omului în ziua Sa. Dar mai întâi El trebuie să sufere multe și să fie lepădat de neamul acesta.” (Luca 17. 24-25)
„Doar suferința e singura cauză a conștiinței.” (Dostoievski)
„Chiar și unii oameni proști se întâmplă să se deștepte, pentru un timp oarecare; e o însușire curioasă a durerii.” (Dostoiesvki).
„Dacă reușești să pătrunzi la miezul lucrurilor, nu găsești altceva decât tristețe, numai tristețe, mereu și pretutindeni, dar o tristețe frumoasă, argintie, ca fața unui Christ.” (J. Fowles)
Pe textul:
„Frumusețe și urâțenie" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextAzi e... 16, dar vreau sa spun si eu ceva despre Eminescu. Nu sunt de acord cu atitudinea asta de slavire a unui artist (oricat de mare ar fi). Daca vom sta la infinit in genunchi in fata lui Eminescu, laudandu-l cat de mare este, il distrugem, daca nu cumva am facut-o deja. Din cauza acestei atitudiuni au aparut fel de fel de ciudatenii in receptarea operei sale. Unii pun pe acelasi plan poezii inegale ca valoare estetica, considerandu-le geniale doar pentru ca sunt scrise de... \"poetul nepereche\".
Si inca ceva: de ce Bacovia, Blaga, Arghezi sau N. Stanescu nu sunt serbati cu acelasi fast. Ei nu sunt... \"nationali\"?
Si inca ceva: de ce Bacovia, Blaga, Arghezi sau N. Stanescu nu sunt serbati cu acelasi fast. Ei nu sunt... \"nationali\"?
Pe textul:
„azi e 15..." de Alina Manole
Recomandat0 suflu
Context\"minipoeme cu titluri super lungi\" - e o idee buna de a capta atentia in lumea asta de... linkuri, care niciodata nu stii unde te duc. Linkul/titlul tau m-a dus la finalul unui text bun.
Pe textul:
„tristeți maligne/tentacular/înfloresc cicatrici/sub sângele albit/de blestemul gândului/în care/ nicio amintire/nu mai poartă /numele tău..." de cezara răducu
0 suflu
ContextO mica bijuterie... de cuvinte. Mi-a placut, mai ales ultima strofa.
Pe textul:
„marooned" de alexandra andrei
De îmbunătățit0 suflu
ContextGandurile si sentimentele tranformate in carne... Interesant.
Pe textul:
„Harpe egoiste" de Cornel Ghica
0 suflu
ContextO poezie... calda sau, mai bine zis, dulce. Mi-a placut.
Pe textul:
„Ierni dulci" de Jianu Liviu-Florian
0 suflu
ContextUn text dens, un tablou halucinant, impresionant... \"Sângele din sfinti\" - sângele din cuvinte.
Pe textul:
„lifturi izbite de cinematograf" de Vasile Munteanu
0 suflu
Context