Ierni dulci

o scrisoare către Doamne, Doamne, încredințată lui Moș Nicolae

1 min lectură·5 decembrie 2007

Mediu

Ierni dulci

Ca pe săracii fără sobe să îi culci

În cerul fără frig al milei Tale,

Ne-mparte, Doamne milostiv, ierni dulci,

Fulgi calzi de nea, pe cărnurile goale –

Ierni dulci, ca floarea-n măr, să dai la toți,

Să ne colinde-albine de ninsoare,

Și din căldura Ta, să dai, de poți,

Măcar somn lin, acolo unde doare –

Să nu ne deșteptăm deloc în acest veac,

Să nu vedem împărăția gheții,

Nici gerul care mușcă din sărac,

În pântec, Doamne, să ne porți nămeții –

Și fii de gheață-n calda Ta Lumină,

Să nu ne naști nici măcar în Eden,

Mai bine-n Tine, plămădiți din tină,

Să Te rugăm să ne păstrezi, etern –

Acoperă-Þi copiii de afară,

Și-n toată bunătatea-Þi să ne culci,

Ne iartă frigul care ne-mpresoară,

Și ne împarte, Doamne Bun, ierni dulci -

5 decembrie 2007

013.020

Jianu Liviu-Florian. “Ierni dulci.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/1756931/ierni-dulci

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

GM George Mira✓5 dec. 2007

O poezie... calda sau, mai bine zis, dulce. Mi-a placut.