george lupascu

Anormalitatea normalității De unde venim și încotro ne îndreptăm?! Aceste întrebări au dat și continuă să deie multă bătaie de cap istoricilor, sociologilor,

Macii roșii ai speranței Capitolul VIII Era o după amiază frumoasă de început de toamnă, când verdele intens al frunzelor începe să facă loc nuanțelor

Capra vecinului într-o bună zi de post capra vecinului s-a apucat să roadă gardul care a inspirat dușmănia noastră frunză după frunză gardul era viu ca orice

Cu gândul la tine În grădina sufletului meu A pătruns o rază de lumină Și-a brodat din vis, un curcubeu, Punte spre ceva ce-aștept să vină. Inima mi se oprise-n

Tablou bizar Pe o pânză de păianjen, am pictat o simfonie Și-ntr-un colț de pod al casei, am deschis o galerie. Inutilul și plăcutul, se-mpleteau în mod

= Puncte = Nu privi, spre puncte cardinale, care-s mai departe de un pas, Când în toamna vieții, tot mai aspră, doar un singur punct ți-a mai rămas. Este punctul, ce încheie fraza nerostită,

Plângeri Două sălcii plâng, alături, lâng-o albie secată. Străduindu-se să-ntoarcă apa care-a fost odată; Dar prin lacrimile-frunze,care cad ca-ntr-o uitare, Se vor

Drumuri Pe-ncaltarile uitarii, s-a strans praful departarii Și amprenta lor pierdută, rătăcită prin tăceri, Mă striveste fara mila; in clasorul nepasarii, Umbră

= Toamna= Când toamna ne-mbracă, în galben veșmânt, În brume și ploi, tot mai reci; Trimit o tăcere, să-ngroape-un cuvant, Prin vise,pe unde-mi mai treci. Pierdut printre cețuri, în