Poezie

Drumuri

Vesnicia secundei

1 min lectură·1 martie 2007

Mediu

Drumuri

Pe-ncaltarile uitarii, s-a strans praful departarii

Și amprenta lor pierdută, rătăcită prin tăceri,

Mă striveste fara mila; in clasorul nepasarii,

Umbră tridimensională, hăituită de hingheri.

Drumuri lungi cât Universul, străbătute-n pas domol,

Le parcurg ca niște rânduri fără virgulă sau punct

Și am obosit de-atâta căutare și ocol,

Printr-o lume imperfectă, spre un ideal defunct.

Câți, pe drumul meu concentric, vor mai trece-n sus și-n jos;

Judecându-mi îndrăzneala, de-a mă naște,iar și iar,

S-or opri ca să-mi citească horoscopul mincinos,

Într-o rubrică naivă, dintr-un imbecil ziar?

Eu vă cer îngăduință; dar rămân cu mâna goală

Nu tot cea ce strălucește , din lumină s-a-ntrupat.

Campionii indecenței, imi dau lecții de morală,

Explicând că-s moștenite, toate câte le-au furat.

Tonuri de murdar și jalnic, se desprind de pe tablou

Și-ntr-un carusel bezmetic, se-mpletesc halucinant.

O chemare disperată se topește-ntr-un ecou,

Ce se sparge-n mii de cioburi, de-o tăcere cu glasvant.

Mă întorc spre mine însumi, dar nu pot să mă găsesc

Și mă caut fără vlagă, în acest decor debil;

Drumurile astea toate, tot mai mult mă obosesc;

Dar am să mă culc la noapte, sub o pleoapă de copil.

002.208

george lupascu. “Drumuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-lupascu-0022024/poezie/234523/drumuri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.