Poem aproape loccomotor

/ultima știre e locco în neștire: într-o singură zi
zece mii de păsari au trecut granița fluierând/
/sub sigla bibliotecii publice unde sap
s-a montat solemn inscripția
“intrare persoane cu handicap”/
o amara aducere in discutie a fenomenului cultural considerat decadent
pasarile-semn al sperantei

lumea e o cassa locco, o casa a nebunilor, unde valorile sunt rasturnate

pret de-o secunda m-a zapacit \"servajul\" tau, il confundasem cu \"sevrajul\", desi mergea si miracole in sevraj, nu?:)
mi-a placut stirea aceea cu pasarile, una din ele era si-a mea, cu siguranta, imi place doar sa deschid usile, nu sa cumințesc la nesfarsit prin sali de asteptare

am remarcat si \"asteptarea\" din final, cu care speram venirea europenilor
ne conformam normelor, fireste, dar cine mi-i handicapatul oare?
dublu sens, of course:)
tot asa cum,
ca de obicei as spune, cuvintele tale au sens giratoriu:)

Katya:
Mult mai scurta vizita ta de data asta,dar mereu la obiect.
Cred ca era cazul sa-mi scada nitel inspiratia dupa anteriorul phoem...Sunt inca in picioare, nu te speria.
Glumeam, desigur! Multam de semn, sunt onorat.
Florina:
Am schimbat, voiam \"sevraj\"...graba...sti cum e.Pe de alta parte mesajul l-ai prins la fix, cu toate rezonantele.Si ai dreptate suntem cu totii handicapati, mai mult sau mai putin de etichete, neintelegeri, judecati de valoare pripite si absurd...Uite de ce e important sa zambim, sa fim frumosi, sa visam.Aici.Acum.Maine poate va fi prea tarziu, sau niciodata...
Ca de fiecare data ma onoreaza aprecierile tale, esti ingerul meu pazitor, n-am sa pot sa-ti multumesc nicicand pe deplin...

badaranesc, dar inteligent. cu handicap adjectival si cam fumat.

Da, Amalec, exact cu astea intram in Europa: multa inteligenta si badaranie.E o incompatibilitate totusi aici, nu crezi?Da, fumat, dar nu la biblioteca Amalec : manelistii pot sa crape de satisfactie si de ras!

dar nu de tot în apă. Penultima strofă sugestivă. Suntem singurii care ne facem deservicii si nu ne oprim. Bădărănie jenantă si inutilă, o șmecherie insalubră care dezgustă și obosește o Uniune și așa obosită si plictisită. Numai român sa nu fi când ieși. Si când te gândești că suntem urmașii
uneia dintre cele mai puternice culturi ale Europei ultimului secol. O spun străinii, într-un acces de sinceritate. Si peste câteva decenii ce ar mai rămâne? Dar să nu devenim patetici si patriotarzi.

ce mai mult mi-a placut \"sala tumefiata de asteptare\"

da, badaranesc vorba lui sevra. dar placut.
chiar eram curios cum o sa fie finalul, si nu l-ai stricat.

n-are cum sa-l strice ca el are un stil numai al lui, original

Mihai:
Noroc cu vestitul nostru haz de necaz: de nu ajungem ulcele si oale/ o s-avem zile nasoale...Onorat de vizita si aprecieri!
Iulian:
Am inteles ca \"politistii dubiosi\"(de pilda) ti-au placut mai putin, mai mult sala de asteptare...Poate canta gutza acolo, ne tumefia la melodie...Mersi, thavez bachtalo!
Tosa:
Senzatia ca penultima strofa e un \"final\" in sine, stiu...Dar parca lipsea ceva ca sa fie totul atat de \"misto\".Punctul culminant, evident.Culmea, l-am gasit!
Amalec:
Sper ca glumesti serios...