gena gurau

...o fac - din nou - cu pretextul evident de a-ți dori asemenea și chiar în plus.

m-aș fi riscat să dau o fugă, așa, rapid, la ultima postare a ta - care, între noi fie vorba, mi-a plăcut tare - dar aș fi intrat în trend-ul ăsta molipsitor și detestabil, nu?, al reciprocității.

norocul meu că pot gândi mai repede decât vorbi.


thx.

deci, dacă...o să și! :))

da\' pe rând...
cred că sunt nu multe, ci grele, sau, mai exact, bolovănos împachetate.

începutul m-a cucerit instant, pen\'că tocmai mi-a dat cafeaua în foc și...deh...
dar am ales să mi-o savurez în tihnă mai întâi, știi!? :)

nu-mi place \'fântâna de lacrimi\'. din niciun punct de vedere.
și cred că era mai bine să-ți iei \'la revedere!\' doar de la anul ce-a trecut...nu să amplifici tinichele tuturor celorlalți.

ps. sorry pentru evidentul meu optimism brutal.
am din ce în ce motive de...veselie și înveselire...de vezi cu ochii! :))

sesizez ceva.
o manevră subtilă de schimbare de registru.
te prinde...ideea ușor schițată de introspecție, cuvintele alea mute oricum ard dincolo de evidență.

și-mi mai place ceva: introduci privitorul - hai, bine, și ascultătorul :))) - în colțul ăla de existență, aparent încremenit.
ca-ntr-o schiță făcută în sepia, neglijent uitată pe-o margine de masă, luată de prima boare de vânt...

empatizez cu..empatia ta și asta mă face cumva să ard de la celălalt capăt al chibritului.
da! cam știu cum e:
\"cred că îi iubeam din nebăgare de seamă
mereu spuneam cuvinte pentru ei
mereu renunțam și
mereu o luam de la capăt\"

bagă la greu, patetico! :)))

tu pictezi cu diapazonul aici!!!
...dansînd...jucîndu-te...iubind...
până la supremul \"sentiment în mine de tine de mine în tine\".


cred că ești printre puținii - dintre cei pe care-i citesc aici - cărora abstractul le iese atât de...natural și ATINGE!!

..mă risc și apelez la logica mea care-mi indică ora asta de logică ca fiind raportată la femeie din prisma bărbatului.
decriptînd: este o desfășurare lină, intrinsecă firescului feminin, percepută, observată și protejată cumva de ochii atenți ai bărbatului.


cel mai fain îmi pare că, uite!, se poate ajunge chiar la un soi de armistițiu.
pur feminin, aș adăuga... :))))

..am citit împachetez răvașele??! :))

și-ncă ceva:
:) încercuiește-le și tu cu...albastru, verde, nu cu roș\', și-o să vezi cum filele \'celea așteaptă cuminți într-un nou ring, în loc de rug, un alt meci, nu mistuirea..

rămâne, oricum remarcabilă imaginea:
\"filele arse măresc rugul
pe care mă mistui.\"

CIC,
bine că ai revenit în stilu-ți caracteristic pentru ca să-mi iei replica de pe buze, demontîndu-ți astfel prima intervenție. :))
nici eu nu plec. nici nu mă dau plecată....poate doar (mi-s) dusă...mai știi!?
ete că n-a venit ziua aia de zici, ci ditamai anul!!
așa că, pentru atunci când te vei opri din țopăiala aia dintre/printre pufurile de nori, gg salută cic.
fără să se cunoască; e suficient să existe. :D

Ottilia,
așa este. stau prost la capitolul \"eu\" \"comunic bine\" cu \"celălalt\".
mai mereu chestiile astea existențiale mi-au dat de furcă și mi-au încâlcit vorbele.
da\' mă străduiesc. :)

Angela,
uite, de pildă acum ascult concertul de anul nou al filamornicii din Viena.
și am senzația clară că mulți dintre noi suntem acolo, în sală și rezonăm infernal de tare.
ca-ntotdeauna, cel puțin în ceea ce mă privește, comentariile tale mă poartă ori în bucătăria aia a ta, unde facem fursecuri împreună, ori pe verandă la o cafea, ori...
...mai bine mă opresc.


ca încheiere, cunoașteți deja.
nu mă repet. :)

dincolo de orice efuziune tembelă, iată de ce-aș putea zice, tot cu mâna la falcă, de ce iubesc eu oameni ca tine:
\"știu sigur,
merit tot ce ni se întâmplă și
zâmbesc cu mâna la falcă
sunt pe trei sferturi dusă,\"

..și, pentru ca s-o scurtez, pentru mine poemul începe de aici:
\"când aveam vreo douăzeci de ani
m-am dus la un doctor să-mi dea o scutire de viață pe câteva zile
mă plictisisem îngrozitor\"

ligia, scuză-mă, nu sunt insensibilă, nici extrem de tembelă, dar am ales direct un miez de sinceritate a naibii de logică în ceea ce spui tu aici.
în fond, întotdeauna, dintotdeauna și for ever impactul și rezonanța rămân supreme.

fain!!
\"păcatele toate
....le voi șterge
de pe buze cu inima
burete ce bate
pînă în moarte.\"

..dar nedrept de convenabil.
la un moment dat nu o să mai ai unde să storci...buretele.
se va îngreuna.

foarte frumos și intens textul tău, liviu.
este bula mea de șampanie dintr-o zi de azi sau mâine...or whatever.

tocmai ce mă pregăteam, dar mi-ai suflat de pe buze yin-yang-ul. :((
frumoasă ideea, dar ușor forțată.
și știi la ce mă refer: mai sunt cel puțin două stări de agregare importante întâlnite.

ok. recunosc, glumesc nițel, doar pentru că știu că am cu cine.

sunt perfect de acord cu ideea contrariilor care se atrag.
și-mi place fragmentul în care contopești entitățile și le relevi apoi în urma metamorfozei continue, renăscînd sau născînd acea a treia entitate dintre ele, liantul și totodată, combustibilul.
pentru mine, are impact vizual puternic ideea:
\"contururile ies la suprafața lumii ca niște statuete zămislite cu grație, pricepere și îndemânare...\"

oricum, textul tău, dincolo de aburul poetic în care l-ai plasat, m-a dus instant cu gândul la firescul din textul lui da Vinci:

Focul, care încălzea apa aflată în cratiță, zicea că apa nu merită să stea deasupra focului, regele elementelor.
De aceea focul vru ca, prin puterea clocotului, să alunge apa din cratiță. Drept care, apa, ținând să-i facă focului cinstea de a-l asculta, dădu pe-afară și stinse focul.

care, zic eu, deja ne plasează undeva în zona complementarității sufocate de orgoliu.
și nu numai.

nu pentru ca să gafez, da\' ne dăm și noi..culte acuma..cu cultele, culturile și chestiile astea feminino-feministe.. :P
uite! pentru că știu ce intrigă mai mult, hai să-ți spun:
urmăream cu ani în urmă un documentar făcut de nemți, în care practic erau filmate patru puștoaice de 4-5 ani, strânse în jurul unei mese, alături de ele fiind un adult din partea producătorilor emisiunii. fetițele prestau diverse activități - desenau, decupau, lipeau, modelau - dar erau absolut toate prinse într-o discuție lejeră, fain guvernată de către individă, totul, absolut totul fiind urmărit de către părinții copilelor aflați într-o cameră în fața unui monitor uriaș.
copiii aceia vorbeau despre penis și vagin cu cea mai mare dezinvoltură, fără artificii gen \'cocoșel\' și \'păsărică\'. nu stâlceau nimic, nici nu se înghionteau, nici nu se înroșeau. părinții lor, în schimb, da.
curios, mi-am zis. doar ei știau sau măcar erau conștienți de rostul și rolul penisului și al vaginului. doar le folosiseră! un prim argument imediat aflîndu-se în fața ochilor lor, pe acel ecran și palpabil, dincolo de el.

so, crezi că merită ca astfel de noțiuni sau, mai exact, abordarea lor, să rămână într-o ice-age nefiresc de ipocrită și de acoperită de falsă pudoare?!

...oricum, ideea este nițel alta, dar, vorba \'ceea, mai există mess, mail și alte metode să discutăm asta.
asta-mi amintește că-ți datoram o cafea.
acu\' am și cioco perfectă pentru!! :)))

coane, hai să-ți spun:
1. am găsit azi, după după multă vreme fără, ciocolată cu cremă de ciocolată. prima cafea din zi întotdeauna merge cu ciocolată în ciocolată. crede-mă și încearcă. doar prima, după ce-ți ștergi ciocolata nopții de pe chip. și după ce te speli pe dinți.
2. și ca să nu trăiești cu impresia că nu mă pricep, iaca, papă d-aci:
nu-mi zburlesc coama nicicum și declar: nu-s sardonică, ci doar laconică, și nu prea agonică! (da\' mai rămân atât cât îmi mai merge... :D )
3. no problemo, le-am smuls din mers.

..așa cum te și salut acu\'! :)

ar suna dezolant dacă aș mixa \'buna dispoziție\' cu trend-ul urărilor de gen și cu oboseala plenară ce ne cam bântuie, chit că n-o recunoaștem, și-aș emite niște onomatopee de genu\': mulți ani la cine nou an vrea, pana mea! ?
sau mai bine mă duc și mă culc!?

finalul trage la țintă fixă:
\"și speri mai poți să speri că poate anul viitor vei primi
în dar o inimă nouă
să poți să-ți pui viață în ordine\"

este aproape o posologie; oricum, o chestie curativă pentru oricine.
...indiferent dacă și ce și-ar (mai) dori.

propun să ne așezăm cuminți la coadă și s-așteptăm biletele de ordine.
ar fi un început de final bun.

..de ce cad frunzele
...o fi nașpa?! :D

uite ce-ți propun: facem cu schimbul.
îmi dai și mie păpușa pentru vreo 5 ani juma\' și promit că nu te bat la cap cu \'de unde vine ploaia?\'
daaaar nici nu te riști să preîntâmpini asta, spunîndu-mi-o din start.
pen\'că apoi sigur o să am dorința intensă să afle și păpușa, azvârlind-o...hăăăt ...acolo unde zici că nu mă lasă scenariul ăla urâcios.

p.s. mai lasă mâzgălelile, treci la plastilină
cică relaxează total...

CIC!!!
păi, da, multă vreme a trecut, puțin ne mai rămâne pentru.

ăsta-i film de noapte, uite, dintr-asta...magică!!
îmi place cum prinzi inocența gestului de a ține păpușa la piept, mergînd tiptil în noapte, în vârful degetelor...
văd cum
ochilor din întuneric
ceasuri de buzunar ale lunii
le cresc limbile
de la radăcină înapoi - senzațională imaginea, cic!!

..pentru ca, mai apoi, să (re)devii adultul sec în gestică și-n judecata de moment.

nașpa că nu (ne) spui mai muuult!

eu atât vreau să spun:
dacă nu ai și breloc, calendar de buzunar, dar și de perete, cană, pernă, mouse-pad, globuleț, chestie dintr-aia monstruoasă de-i dai în cap și-ncepe să plutească...ninsoarea prin ea, ursuleț, tricou, tablou, mușama doar de-o farfurie....etcetera cu moșu\' sau cu tine cu coarne - că tot ziseși ceva - sau cu copchilu\' cu scufie de moș sau cu femeia cu codițe de crăciunăreasă sau orice combinație de gen pe/în/prin ea...tot degeaba.
nu ai cum să-i dovedești p-ăia de-ți trimit felicitări, trimițîndu-le la schimb un ciuruc dintr-ăsta. sau măcar în poză.
nici n-ar mai fi nevoie să scrii ceva, ar fi mai dihai mesajul subliminal implicit:
\"la mine a venit moșu\' înaintea ta!\" :D

ete că nu numai că am citit tot, cu calm, pe-ndelete, am și înțeles...câte ceva, de mi-s o carte deschisă de-acuma.
da\' am mai și rămas! :D
descumpănitor, aș zice, pentru că în condițiile astea unul din truismele alea din final se topește instant.
ca o bucată de cioco. dintr-aia cu 85% cocoa.

hai să-ți zic.
1.femeia nu atacă, frate, cu limba!!
poate doar ripostează cu ea.
nuș\' de unde ideea că femeia ar declara vreodată că este singură!
prin chestia aia \"voi câți sunteți?\" doar se asigură că ar exista măcar o fărâmă de reacție din partea ăluia din fața ei...

2. este că este grațioasă și generoasă!!?
asta se știe.
și, vezi?, taman aici se îmbină perfect filosofia ei de viață cu truismele de care amintești - și aș zice că le spui așa doar ca să te alinți.. :))))

3. \"nu-i bine să te uiți după o femeie dacă te-ai rătăcit\"
just! cu o mică adăugire, dacă-mi este permis: nu-i bine să te uiți după o_altă_femeie dacă te-ai rătăcit ( și nu numai).
pen\'că există toate șansele să nu-ți mai revii ever după ce trece tăvălugul acelor evidențe..inconfundabile.

coane!
știi ceva?
place aici la tine.
al naibii de mult! :))))

mai vrem. :D

* erau tetra

da\' chiar ești cafeaua mea dulce-amară din după-amiaza asta. :D

teribil de concentrat ce faci tu aici.
în mod cert, în cazul de față contează vârsta cititorului.
mie mi-ai stârnit o avalanșă puternică de senzații, amintiri cu miros de rație și umilințe, o oarecare libertate în zbenguială de copii, daa, cu cheile legate de gât, cum altfel..

faza cu poezia este de departe cea mai dureroasă, ca percepție.
acolo poate fi vorba despre orice valoare dintr-un sistem de valori compromis, terfelit și desființat de indiferența și nonșalanța unui prezent convalescent.
sau poate, nici măcar atât, ci bolnav de-a binelea.

p.s. oricum, vezi că ăia era tetra :)))...și cică - citeam recent - \"chiloții tanga pot duce la infertilitate, așa cum cei tetra te lasă impotent.\" tare!!
e clar! în mod cert bolânzim mai departe...

sunt în total dezacord! :))

\"dacă zero ar avea sens nu doar abstract
ci palpabil așa să-l atingi să-l simți să te încălzești cu el
să-i vezi culorile și să exclami entuziast este!\"

...păi, nu numai că există, nu numai că nu este doar abstract și are sens,
dar
ne-a prins în cercul lui demuuuult..

1 n-ar exista fără protecția lui 0, chit că vrei să-ți ștergi picioarele pe el.

lumea vie are la bază gașca asta mică, binară. :)


ca-ntotdeauna îmi plac teribil ideile și variantele de subiecte abordate.
parafrazînd nițel: constanță în diversitate! :D