am cinci ani și jumătate

CIC!!!
păi, da, multă vreme a trecut, puțin ne mai rămâne pentru.

ăsta-i film de noapte, uite, dintr-asta...magică!!
îmi place cum prinzi inocența gestului de a ține păpușa la piept, mergînd tiptil în noapte, în vârful degetelor...
văd cum
ochilor din întuneric
ceasuri de buzunar ale lunii
le cresc limbile
de la radăcină înapoi - senzațională imaginea, cic!!

..pentru ca, mai apoi, să (re)devii adultul sec în gestică și-n judecata de moment.

nașpa că nu (ne) spui mai muuult!

fac de cateva zile desene copilaresti si ma relaxeaza, dar nu stiu ce am. din cand in cand ma cuprinde o stare ciudata caci e ceva acolo , nu stiu ce, mi-a ramas ascuns, nu a crescut cu restul. e ca si cum as avea un deget mai scurt sau... ma intelegi?

parca am cam ratat chiar scopul existentei mele, nu am mai adaugat la capitolul acela mai nimic. o criza in scenariu.nu stiu. vreau sa ma edific, dar toate intrebarile mele sunt ciudate rau, nu sunt gen: de ce cad frunzele?

..de ce cad frunzele
...o fi nașpa?! :D

uite ce-ți propun: facem cu schimbul.
îmi dai și mie păpușa pentru vreo 5 ani juma\' și promit că nu te bat la cap cu \'de unde vine ploaia?\'
daaaar nici nu te riști să preîntâmpini asta, spunîndu-mi-o din start.
pen\'că apoi sigur o să am dorința intensă să afle și păpușa, azvârlind-o...hăăăt ...acolo unde zici că nu mă lasă scenariul ăla urâcios.

p.s. mai lasă mâzgălelile, treci la plastilină
cică relaxează total...