Câteva pagini din jurnalul dedicat femeii

* fiindcă limba femeii nu-i precum limba pisicii – e bine că știu asta!: când te afli în preajma femeii atenția distributivă te costă imens; cu limba femeia atacă în fel și chip – încât unele răspunsuri pe care le dai pot fi hormonal-nepotrivite; nu mai vorbesc de modificările comportamentale consecutive – pentru că intrăm în alte zone și ne abatem de la obiectul discuției. femeia spune că este singură fără a uita să întrebe: voi câți sunteți? ** cum așa? necum! va găsi prilejul să-ți spună și îți va da de înțeles că aproape toate lucrurile pe care le faci sunt inutile; subliniind asta prin gestul acela... plin și grațios. te-ai căzni degeaba să-i aduci la cunoștință aspirațiile tale – ți le știe!: femeia are o filosofie de viață – numai că truismele sunt specialitatea ta. *** ți-a spus adeseori – fără să intre în amănunte: să trecem peste astea!; nu-i bine să te uiți după o femeie dacă te-ai rătăcit; între aparențe și femeie nu există legături; evidențele sunt de o brutalitate inconfundabilă. cum e bine: să citești femeia?; să dai și să fugi?