gena gurau
Verificat@gena-gurau
„azi sunt ok!”
nu sunt poet. sunt un om obișnuit prins în concret. ...și zic cum că o să fie ok. :)
personajele le-am prins..așa, pe fugă, în goana lor de pe scenă în culise, din culise în cabina sufleurului...sau în scaunul regizorului..
da\' eu tot aștept argumentația și mai ales asta:
\"ai promis că până în zori o să-mi demonstrezi nemurirea\"
promit să fiu un spectator cuminte până la \"ultimul argument\". :)
Pe textul:
„ultimul argument" de Iakab Cornelia Claudia
..nici nu e nevoie :P
vin să-l felicit pe tânărul alex că s-a născut de ziua lui
măcar, când și când, să te simți asediat într-o lume în care prima regulă este aceea că...nu există nicio regulă.
foarte reușit poemul tău!!
plin de prospețime, de arome de cafea și fursecuri, în care ești un intrus al naibii de dorit și așteptat.
nu-ntreb cine a cedat primul...:D
Pe textul:
„de ziua lui Alex" de Liviu-Ioan Muresan
\"de la o vreme
gândurile cresc
din inimă
ca niște buruieni\"
dintotdeauna am crezut că mentalul surclasează sentimentele.
încep să-nțeleg că poate fi strivit într-o manieră aproape implacabilă de către acestea.
voi reveni la poezia ta când voi avea nevoie de-o confirmare în plus.
Pe textul:
„de la o vreme" de Anca Zubascu
mie îmi plac teribil de mult cuvintele înlănțuite în mișcare
palpitînd
întocmai inimii tale nărăvașe.
este un text-film, pe care-l savurez maximal, pentru că mă ține cu sufletul la gură..aa...asta..inima în creier, în speranța unui happy-end.
iar finalul este rău. ;)
încărcat rău în simolistică.
\"inima mea este o prostituată
merge goală pe autostradă
cerșind un corp\"
Pe textul:
„9.06" de Carmen Sorescu
eu nu mă pricep, dar asta nu mă împiedică să vin să spun că-mi place.
(și să te întreb:
oare cercurile alea n-or fi de la lună
sau de la f\'o broscuță \'nebună\'...?! )
Pe textul:
„haiku..." de ioana matei
subliminal, steluță de suflet. :)
mai rar am văzut abordare de genul ăsta și cu atât mai mult apreciez ideea.
\"Priponită bine cu lanțuri grele
De patru mâini mici de copil,
..........................
Încerc să rup lanțul, să scap
Dar ochi mici de copii îl refac\"
fragmentele astea îmi par cele mai grave, în ele stînd, practic, ideea centrală, fiind totodată și cheia:
ochii aceia sunt de pe-acum inteligenți, xenia.
ei oricum înțeleg.
Pe textul:
„Uneori sunt inteligenta" de xenia bulearca
după monologul dorințelor din I și II, III-ul a devenit un balansoar doar al vostru, prin care, orice-ar fi, se echilibrează aproape totul
și aproape perfect.
\"m-am jucat cu tristețea de-a v-ați ascunselea ai găsit-o înaintea mea la celălalt
capăt al firului a trișat s-a ascuns în vocea mea ale cărei deviații nu le percep\"
aici îmi transpare un clenci emoțional tare reușit pus în cuvinte.
gata. mă opresc. fugi la sus-jos...
Pe textul:
„the rest is still unwritten III" de dumitrita paladi
și eu revin cu mare drag asupra ei, când și când.
este scrisă la 19 ani, în sesiunea de iarnă, când știu sigur că trebuia să învăț la tehnologie.
inițial se intitula \"cuvinte arse\" dar, de dragul vremurilor acelora, a devenit \"remember\".
asta și \"pârjolire\" - :))) de mică am avut probleme cu arderile - sunt de atunci.
restul îmi par și mie acum, cu ochiul de nespecialist, cam facile.
rămân pe foile alea rupte dintr-un caiet studențesc.
Pe textul:
„remember" de gena gurau
de dincolo de frământarea aripilor
de fluture.
unul dintre cele mai reușite texte, ioana.
da.
frumos și profund.
Pe textul:
„întuneric..." de ioana matei
da\' cre\' că o așchie de unghie mi-ar frânge vorbele într-un roș\' gâlgâit.
so, devin serioasă. :D
cum cred că problematica de gen nu o să dispară ever, vin și eu cu o sămânță de idee a unui amic, ce mi se pare zdrobitoare prin logica ei aplicată:
bărbații nu doresc o femeie.
ei o fac doar la nivel declarativ, pentru că altfel ar părea suspecți.
de fapt, ei au nevoie de câte o mamă și, dacă se poate, cât mai incestuoasă cu putință.
ps: ok, shoot! but, pls, don\'t shout at me.
Pe textul:
„Un băiețel" de serban georgescu
cred că atât autorii, cât și consumatorii de noi vom fi văduviți de momente de reală plăcere, ținînd cont că întotdeauna cuvântul, sunetul, imaginea fac un tot.
pornind de la exemple concrete din imediatul cotidian.
intervine și elementul frustrant al unei constrângeri - probabil prost percepută acum de mine.
tocmai de aceea vin cu acest comentariu.
ca un consumator plăcut impresionat de ceea ce a descoperit aici, îmi pare rău de această decizie și de efectele ei.
..da\' probabil un necruțător TREBUIE se impune.
și de data asta.
:(
Pe textul:
„Rubrica Multimedia - instrucțiuni de utilizare" de Radu Herinean
Recomandatcând știe și unde să caute, iese în câștig.
cu fața toată un zâmbet o spun sincer:
mi-am băut cafeaua cu înghițituri mici, pen\'ca să nu mă-nec..și-aici sunt puțin încurcată..de la care replici mai întâi: cele din text sau cele din subsol.
dar cum \"contează mult oportunismul, mai ales oportunismul discreționar admirabil\" ordinea priorităților devine previzibilă. :)))
totuși, un mic amendament:
eu una cred că întotdeauna \"satira, sarcasmul si celelalte mijloace civilizate de limitare a nesimtirii si prostiei din politica romaneasca\" vor fi viabile și nu doar pentru \"efectul constructiv\".
speranța moare ultima și musai tre\' întreținută, mai ales cu umor de calitate.
ps: am văzut că se poartă așa că prestez:
cu o reală plăcere a lecturii, mă felicit de trecere. :))
Pe textul:
„Interviul săptămânii" de Adrian Firica
fiecare cu rolul lui, cu dorințele lui.
tata plecînd puțin, venind în întâmpinarea lor..
mama veșnic acolo, veghindu-le.
(și nu, mama și tata nu prea se repetă..:) )
Pe textul:
„Tata să plece" de Liviu-Ioan Muresan
îmi pare rău.
(..și dacă n-ar fi trebuit să intervin..)
niciodată nu am putut rămâne indiferentă.
Pe textul:
„velvet" de tania cozianu
niciun omagiu n-ar fi suficient pentru bătrânii noștri.
o poveste perpetuă, sfântă, tare frumos scrisă.
mulțumesc pentru momentul ăsta duios.
Pe textul:
„în casa bunicilor" de vlad sibechi
rău de tot.
țin de tine, de cotidian, de gestica imediată.
ce-mi place că prinzi esențele universal valabile, ascultîndu-ți muzica ( natasha...?!), făcîndu-ți unghiile, cu țigara-ntr-un colț de gură..
\"am nevoie să fiu de una singură să pun la încercare flacăra
asta din mine s-o urmăresc cum crește sau se stinge\"
dap.
Pe textul:
„the rest is still unwritten II" de dumitrita paladi
asta:
\"gândul mi-e să te văd firesc
împreună până-nțeleg ce n-avem
scoate-mi ochii rupându-ți degetele suferinde\"
pentru asta îmi scot și ochii.
ăă..pe rând..:D
Pe textul:
„oftalmică" de Adrian Firica
chiar e mișto abordarea asta, ușor copertată, ușor înghesuită în repere orare.
evident că prietenul nostru kemmy are și el, ca tot omul, zile și..ore.
ps: aștept cu înfrigurare sporită povestea steriletului. :D
Pe textul:
„oh my god they killed kenny VI" de emilian valeriu pal
doare al naibii durerea asta..
nu, nu sunt imagini, nu au cum să mai fie - decât în negura de dincolo de retină
este doar trăire.
Pe textul:
„Colț 14" de marius ciobanu
din considerente logice.
așa că te cred pe cuvânt cu trosneala aia de-o zici..
dar nu-mi place ceva:
\"masculul + femela = love\"
lasă-le masculului și femelei impactul chimic cu pricina
dar nu minimaliza \"love\"-ul.
redă-l bărbatului și femeii.
ce spui pe final are atât savoare lingvistică - dacă mi-e permis - cât și coerență logică.
iar ideea e teribil de reușită.
Pe textul:
„mic tratat de chimie" de herciu
